Local

Omenirea este aproape de a salva un terț din natură până în 2030

Daniel Mihai Dragomir • • 3 min citire
Omenirea este aproape de a salva un terț din natură până în 2030

Cu doar patru ani rămași, cum se apropie Omenirea de scopul esențial?

Omenirea se apropie semnificativ de a atinge un scop esențial pentru protecția vieții pe Planetă.

Ultimele știri

Închiderea balconului fără autorizație: impozitul se dublează pentru proprietariÎnchiderea balconului fără autorizație: impozitul se dublează pentru proprietariHouthii au lovit palatul prezidențial din Aden: cinci morți și 16 rănițiHouthii au lovit palatul prezidențial din Aden: cinci morți și 16 rănițiProiectul de stocare de 950 MW ar putea dubla capacitatea României de energie stocatăProiectul de stocare de 950 MW ar putea dubla capacitatea României de energie stocatăBanca Mondială lansează un plan masiv de finanțare pentru mineralele criticeBanca Mondială lansează un plan masiv de finanțare pentru mineralele critice

Conform analizei efectuate de experți de la Universitatea Kent din Marea Britanie și publicate în prestigioasa revistă Nature, citate de Phys, aproximativ 27% din suprafața terestră a Globei ar putea beneficia deja de unele mecanisme de protecție a diversității biologice.

Această constatăcere sugerează că scopul internațional de a conserva 30% din zonele uscate și marine din planétă până la anul 2030 ar putea fi mai aproape de realizare decât arată datele ufficiale.

Suprafața efectiv protejata ar putea depăși semnificativ valorile publicate în statistici.

Deși majoritatea națiunilor au asumat angajamentul de a salva o treime din suprafața uscată și a oceanilor pentru a opri și a inversa pierderea speciei, datele guvernamentale arată că doar 18,5% din suprafața terestră este în prezent declarată ca fiind sub regim de conservare. Totuşi, prin integrarea informațiilor globale cu detalii provenite din sursele naționale referitoare la ariile protejate, un grup de cercetători internaționali a calculat că procentul real ar putea ajunge la aproximativ 26,8%.

Helen O' Neill, cercetătoare coordonatoare a studiului, a afirmat că, cu doar patru ani rămași până la deadline, atingerea componentei terestre a scopului de 30% pare greu de realizat pe baza datelor cunoscute. Totuşi, analiza echipei indică o realitate diferită: o porțiune mai vastă a terenului este sub uneori forme de gestionare protectivă decât ceea ce reflectă registrele actuale.

Bob Smith, director al Institutului Durrell, ce contribuție aduce la conservare?

Totuşi, experții insistență pe faptul că mărirea suprafețelor destinate conservării nu este, înșiși, o garanție de succes.

Bingham Heather, altă semnificață contribuitoare la cercetare, a subliniat că simpla declarare a unor zone drept teritorii protejate nu asigură automat o biodiversitate florissantă.

Pentru ca obiectivul să aibă efect real, este necesar ca aceste perímetre să fie nu doar suprapuse pe hărți, ci și gestionate cu competență, poziționate strategic în zone unde pot genera cele mai mari beneficii pentru specii și ecosisteme.

În plus, specialiștii recomandă ca ariile destinate protejării să fie bine legate unele de alte, să acoperă o varietate de medii naturale și să fie administrate în spirit de echitate, ținând cont de nevoile populațiilor indigenе și locale. Un alt punct accentuat de cercetători este necesitatea de a acorda oficială recunoștință zonele care beneficiază deja de unele măsuri de protecție, dar care lipsesc din baze de date internaționale pentru că sunt înregistrate numai la nivel național.

Bob Smith, director al Institutului Durrell pentru Conservare și Ecologie afiliat Universității Kent, a insistat că autoritățile trebuie să investească mai multă energie în identificarea și legitimarea acestor zone existente. El a declarat că este imperativ să se facă eforturi suplimentare pentru a le da un status oficial zonele de conservare care, deși funcționează în practică, nu apar în cadrele internaționale.

De asemenea, Smith a subliniat că extinderea suprafețelor sub regim de protecție va avea un efect limitat dacă nu se asigură o administrare corectă și echitabilă a acestor teritorii. Fără o gestionare responsabilă, inclusivă și bazată pe știință, chiar și cele mai largi zone declarate protejate pot eșua în scopul de a menține și de a reînnoi biodiversitatea.

Astfel, mesajul cercetătorilor este clar: treaba nu se limitează la desenarea de limite pe hartă, ci implică o abordare integrată care combine recunoașterea existenței de zone protejate, îmbunătățirea modului în care sunt gestionate și asigurarea că ele sunt plasate în locurile unde pot produce cele mai mari efecte pozitive asupra naturii și a comunităților care depind de ea.

Sursă: stiripesurse

Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Daniel Mihai Dragomir și asistat AI.

Lasă un comentariu