Cât de departe sunt Londra și Bruxelles-ul?
Negocierile privind viitorul mecanism de mobilitate destinat tinerilor din spațiul european și din Insulele Britanice au ajuns într-un impas critic, iar riscul ca semnarea documentului final să fie amânată cu o jumătate de an devine tot mai probabil. Sursa principală a tensiunilor rămâne prăpastia dintre pozițiile Londrei și ale Bruxelles-ului, în special în privința numărului de permise de ședere, a costurilor din învățământul superior și a accesului la serviciile medicale publice.
Ultimele știri
Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politice
Întreruperi de curent de luni în București, Ilfov și Giurgiu
TikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintale
Karol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altoraPotrivit presei internaționale, autoritățile de la Westminster susțin cu tărie un plafon anual de 50.000 de beneficiari. O limită considerată însă inacceptabilă de numeroase state membre UE, care cer fie 500.000 de locuri, fie eliminarea totală a oricăror restricții numerice.
Dezbaterile tehnice pe aceste teme au ajuns miercuri pe masa ambasadorilor statelor comunitare, reuniți la Bruxelles.
Diplomații au recunoscut că, în ciuda eforturilor de a pregăti terenul pentru summitul bilateral din 20 noiembrie, diferențele fundamentale persistă. Oficialii britanici rămân inflexibili când vine vorba de tarifele academice pentru studenții străini, limitele stricte pe vize și taxa suplimentară pentru sistemul de sănătate (NHS).
Această lipsă de flexibilitate alimentează temerile că întâlnirea la nivel înalt va livra rezultate mult sub așteptări, chiar dacă Londra promite o resetare strategică a parteneriatului pe termen lung cu blocul comunitar.
Detaliile tehnice arată că Londra vrea ca schema experimentală YES (Youth Experience Scheme) să permită intrarea a cel mult 50.000 de cetățeni europeni pe an. Aceștia ar avea dreptul să lucreze, să călătorească sau să studieze în Regatul Unit.
De ce se împiedică totul de taxele universitare?
În tabără opusă, viziunea europeană este mult mai generoasă: unele țări vor 500.000 de beneficiari anual, altele vor eliminarea completă a plafoanelor. Pe lângă cifre, un alt punct dureros este taxa pentru sănătate. Guvernul britanic cere 1.035 de lire sterline de fiecare soliciant al vizei YES pentru a acoperi potențiale costuri medicale.
Deși s-a discutat o reducere de 25%, poziția oficială a Londrei nu s-a schimbat.
Situația devine și mai complicată în contextul în care alte două capitole post-Brexit avansează rapid. Acordul comercial pentru sectorul alimentar și cel al băuturilor, alături de sistemul de certificate pentru emisii, sunt aproape gata.
Surse diplomatice indică o apropiere notabilă în privința cererilor venite de la Națiunea Fermierilor din Regatul Unit (NFU). Acestea presupun un mecanism tranzitoriu care să permită vânzarea pe piața UE a unor produse agricole tratate cu fungicide neaprobate încă în Uniune. Deși multe state vor să mențină unitatea agendei fără a fragmenta discuțiile, există și opțiunea separării dosarelor, deși o metodologie comună încă lipește.
Programul de schimb pentru tinerii sub 30 de ani rămâne însă blocat. Nici discuțiile privind revenirea Regatului Unit pe piața energetică europeană nu stau mai bine, urmând să continue și după summitul din noiembrie din cauza complexității tehnice.
Aici obstacolele țin de ajutoarele de stat, sistemele de monitorizare și eventualul rol al Curții de Justiție a Uniunii Europene. Totuși, adevăratul măr al discordiei îl reprezintă taxele de școlarizare. Universitățile britanice pun presiune pe administrația laburistă să mențină tarifele integrale pentru studenții din UE, la fel ca pentru orice cetățean din afara blocului.
Spre exemplu, la Universitatea din Oxford, taxa anuală poate ajunge la 69.190 de lire sterline, o cifră care arată clar miza economică uriașă din spatele acestui diferend.
Sursă: Digi24