Tromboliza, tratamentul care poate inversa un AVC în câteva minute!

Ce este tromboliza și cum schimbă destinul unui pacient?

Succesul acestei proceduri depinde însă de un singur factor decisiv: timpul scurs de la primele simptome și până la administrarea tratamentului.

Ultimele știri

Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politiceÎntreruperi de curent de luni în București, Ilfov și GiurgiuTikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintaleKarol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altora

În interviurile acordate DC News și DC Medical, specialistul a explicat că AVC-ul este o afecțiune extrem de răspândită, iar secțiile de gardă se confruntă zilnic cu astfel de cazuri. Cele mai multe sunt de natură ischemică, adică exact acele situații în care terapia modernă cu tromboliză dă cele mai bune rezultate.

Dr. Burlacu a menționat că spitalul său a fost, din câte cunoaște, prima unitate privată din țară unde s-a făcut cu succes o astfel de intervenție.

Atunci, pacientul a plecat acasă pe picioarele lui, fără nicio deficiență motrică.

Rezultatele pot fi de-a dreptul spectaculoase.

Un bolnav care ajunge la spital cu pierderi de forță, incapabil să vorbească sau cu fața căzută pe o parte poate reveni aproape complet la normal la doar o oră după administrarea intravenoasă a medicamentului.

Cum funcționează cursa contra cronometru?

Condiția esențială este ca fereastra de timp să fie respectată cu strictețe.

Cheagul de sânge care a blocat fluxul către creier se dizolvă prin această procedură, dar numai dacă totul se întâmplă în primele 4 ore și jumătate de la debutul primelor semne. În anumite cazuri atent selectate, această limită poate fi extinsă până la 24 de ore.

De aceea, medicii insistă ca familia sau martorii să recunoască rapid semnele.

Printre manifestările clasice se numără slăbiciunea pe o singură parte a corpului (în braț sau picior), asimetria feței, vorbirea îngăimată sau tăcerea bruscă și, mai rar, amețelile puternice însoțite de o stare de buimăceală care nu trece indiferent cum s-ar așeza pacientul.

Uneori, semnele sunt atât de discrete la început încât bolnavii le ignoră, crezând că vor trece de la sine. Așa se pierde prețioasa fereastră de 4 ore și jumătate. În formele mai grave, debutul este brutal: omul se prăbușește și nu mai poate cere ajutor, situație în care prezența cuiva alături devine vitală pentru a chema salvarea.

Sursă: DC News