Alina Beldianu critică incoerența dintre mesajul pentru elevi și declarațiile de la Senat privind necesitatea

Cum explică Alina Beldianu cadrul de lucru al specialiștilor?

Psihologul și psihoterapeutul Alina Beldianu, reprezentantă a Alianței Naționale pentru Sănătate Mintală, a evidențiat un paradox fundamental în modul în care autoritățile se adresează tinerilor.

Ultimele știri

Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politiceÎntreruperi de curent de luni în București, Ilfov și GiurgiuTikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintaleKarol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altora

De o parte, sistemul educațional și instituțional le transmite elevilor importanța de a căuta ajutor psihologic, dar de cealaltă parte, în arena legislativă, se refuză dreptul acestora de a acorda consimțământ pentru astfel de servicii.

Această neconcordanță a fost semnalată în cadrul unui interviu acordat emisiunii Prima News, difuzată vineri, 30 octombrie.

Contextul imediat al declarației îl constituie respingerea, în plenul Senatului, a inițiavei legislative care ar fi autorizat persoanele cu vârsta de 16 ani și peste să solicite consiliere psihologică, psihoterapie sau sprijin psihopedagogic fără necesitatea acordului parental.

Beldianu subliniază că excluderea părinților nu este scopul final, ci o măsură de protecție în situații specifice. Ea explică că există scenarii în care adolescentul ascunde de părinții propriile suferințe, iar implicarea unui specialist permite detectarea semnalelor de alarmă, precum gânduri suicide sau episoade depresive, și transmiterea lor către părintele.

Astfel, specialistul devine un mediator care asigură că părintele este informat doar când este necesar, evitând expunerea preemtivă a informațiilor sensibile.

Psihoterapeutul mai arată că acest paradox se manifestă clar atunci când se produc incidente de violență: se spune copiilor că au nevoie de suport, dar în același timp, la nivel legislativ, se comunică că nu au acest drept. Această dublă mesajare induce o confuzie profundă și transmite tinerilor o impresie de indiferență instituțională față de bunăstarea lor emoțională.

În răspunsurile sale detaliate, Alina Beldianu explică cadrul de lucru al specialiștilor, bazat pe principii etice și o conduită profesională clară. Ea menționează că, de regulă, părinții ar trebui implicați în procesul de consiliere parentală, dar dinamica relației de cuplu dintre aceștia poate complica lucrurile.

Există cazuri în care unul dintre părinți ia decizii în numele adolescentului, în timp ce celălalt, din motive legate de divorț sau custodie comună, se opune sau este indisponibil.

Beldianu amintește de numeroase situații de alienare parentală, în care un părinte blochează accesul copilului la terapie, forțând familia să recurgă la instanțele de judecată pentru obținerea unei ordonanțe prezidențiale.

De asemenea, psihologul abordează situația copiilor ale căror părinți munesc în străinătate. Pentru aceștia, creșterea este preluată de rude, familie extinsă sau prieteni. Acești tineri au nevoie de sprijin emoțional, deoarece absența părintelui lasă o senzație de abandonare, chiar dacă nu este vorba despre un abandonare real. Aceste probleme trebuie prevenite și tratate, altfel se transmite copiilor mesajul că viitorul lor nu este o prioritate.

Serviciile de specialitate în psihologie și psihoterapie trebuie să devină o normalitate socială. Discuția despre sănătate mintală, depresie, anxietate și alte subiecte considerate anterior „rușinoase” trebuie să fie desprinse de stigma.

Ce proiect inițiază parlamentarii USR, Ruxandra Cibu Deaconu?

Aceasta se poate realiza doar prin acțiune activă a adulților, care trebuie să fie „minunați și înțelepți” în modul în care gestionează aceste temă.

În ceea ce privește inițiativa parlamentară, proiectul inițiat de parlamentarii USR, Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun și Sorin Șipoș, propunea ca tinerii care au împlinit 16 ani să poată solicita servicii psihologice fără acordul părinților. Proiectul a fost respins în plenul Senatului, cu voturile împotrivă ale PSD și AUR. În timpul dezbaterilor, parlamentarii AUR au justificat respingerea prin teorii conspiraționiste, conform declarațiilor USR.

Inițiativa, care acum se află în Camera Deputaților, a avut susținerea Ministerului Sănătății și a Ministerului Educației, precum și avize favorabile din partea Guvernului, Consiliului Economic și Social și Consiliului Legislativ. Consiliul Național al Elevilor și 42 de organizații și grupuri civice au solicitat public adoptarea ei.

Expunerea de motive a inițiatorilor susține că condiționarea accesului minorilor la servicii psihologice de consimțământul reprezentanților legali poate produce efecte inverse în anumite circumstanțe. Adolescenți care recunosc nevoia de sprijin pot fi blocați „exclusiv din cauza refuzului, absenței, dezacordului sau indisponibilității reprezentanților legali”.

Problema este mai acută în mediul rural, unde accesul la servicii de sănătate mintală este deja limitat, iar stigma legată de mersul la psiholog poate duce la refuzul părinților de a da acordul.

Inițiatorii argumentează că vârsta de 16 ani nu a fost aleasă la întâmplare, ci se bazează pe legislația existentă care recunoaște la acest prag o serie de capacități extinse ale minorului. Aceeași logică a maturizării progresive ar trebui aplicată și în domeniul sănătății mintale, deoarece serviciile de psihologie și psihoterapie nu implică intervenții invazive sau riscuri fizice directe, ci sunt o formă de sprijin și reflecție personală pe care un minor cu discernământ o poate evalua rezonabil.

Din perspectiva educației, modificarea este esențială pentru accesibilitate, deoarece școala este adesea singurul punct de contact instituțional al adolescentului cu un specialist în sănătate mintală, în special în zonele rurale. În justificarea proiectului sunt invocate exemple din Regatul Unit, Germania, Franța, Belgia și Olanda, unde există mecanisme de recunoaștere a autonomiei progresive a minorului. Documentul invocă, de asemenea, date ale OMS, Institutului Național de Sănătate Publică și Salvați Copiii, deși nu specifică studiile concrete sau valorile statistice pentru România.

În plen, Ruxandra Cibu Deaconu, secretară a Comisiei pentru sănătate a Senatului, a susținut că sănătatea mintală înseamnă prevenție, acces la sprijin și curajul de a cere ajutor la timp. Ea a subliniat că un adolescent în criză are nevoie de curaj pentru a cere ajutor, dar în România se impune și semnătura ambilor părinți.

Mulți părinți, crescuți cu ideea că psihologul este pentru persoane cu tulburări mintale severe, refuză acordul fără rea-intenție, pentru că nu li s-a explicat vreodată că a cere ajutor este un semn de curaj.

Legea, pornită din discuții cu tineri din mediul rural, include garanții: specialistul verifică dacă tânărul înțelege ce cere, iar părinții sunt anunțați imediat când există un pericol.

Nimic din propunere nu exclude părinții din viața copiilor, ci oferă copiilor un om de încredere la care pot ajunge când acasă discuția este imposibilă.

Senatoarea USR Cynthia Păun, membră a Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, a atras atenția asupra faptului că pentru mulți copii, consilierul școlar este singurul specialist accesibil. Respingerea acestui proiect reprezintă un pas înapoi în recunoașterea autonomiei progresive a tinerilor în domeniul sănătății mintale, contrazicând mesajele transmise elevilor despre importanța sprijinului psihologic.

Sursă: Edupedu