Secretul din spatele câinelui care și-a recunoscut stăpânul după două decenii

Poate un câine să memoreze un stăpân 20 de ani?

Argos este câinele care l-a recunoscut pe Ulysses atunci când nimeni altcineva nu știa cine este. În cel de-al șaptesprezecelea cântec din „Odiseea”, Homer descrie una dintre cele mai tulburătoare scene din literatura universală.

Ultimele știri

Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politiceÎntreruperi de curent de luni în București, Ilfov și GiurgiuTikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintaleKarol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altora

După 20 de ani de absență, Ulysses se întoarce în Ithaca, insula unde îl așteaptă soția sa Penelopa și fiul său, Telemah. A luptat 10 ani în Războiul de la Troia și a mai petrecut alți 10 ani încercând să-și găsească drumul spre casă.

Doar că această întoarcere nu este un triumf.

Eroul ajunge deghizat în cerșetor, ca să nu fie recunoscut de peitorii care au ocupat palatul și i-au risipit averea. Acest episod celebru se regăsește în „Odiseea”, primul volum al colecției „Cărți fundamentale” de la Literary Publishing. Dincolo de monștri, zei și vrăjitoare, epopeea lui Homer ascunde povești profunde despre atașament, pierdere și legături care sfidează trecerea timpului.

Aproape de casă, Ulysses se întâlnește cu Argos, câinele pe care îl crescuse înainte de a pleca pe front. Odată, animalul fusese un vânător de elită, capabil să prindă iepuri, căprioare și capre sălbatice. Acum, e doar un bătrân slab, neglijat, întins pe o grămadă de gunoi de la intrarea în curte, de care nu mai pasă nimănui. Când îl zărește pe Ulysses, Argos își mișcă urechile și coada, dar nu mai are vigoarea necesară să se apropie. Eroul îl recunoaște pe loc și își șterge în secret o lacrimă, având grijă să nu lase pe nimeni să-i observe emoția. Apoi îl întreabă pe credinciosul Eumeu despre Ce spun studiile moderne despre memoria canină?

această patipedie, aflând cum a fost abandonat animalul după plecarea stăpânului.

Cum reușesc patrupezii să recunoască vocile?

Imediat după această scurtă reîntâlnire, Argos moare.

Homer nu spune explicit că animalul și-a dat duhul de fericire sau de emoție, ci doar descrie sfârșitul unui câine ajuns la o vârstă extrem de avansată.

Totuși, momentul ales transformă scena într-una memorabile: Argos apucă să-și vadă stăpânul pentru ultima oară înainte de a închide ochii pentru totdeauna.

Povestea lui Argos ridică o întrebare pe care oamenii de știință încearcă să o deslușească studiind memoria canină. Pot câinii să recunoască o persoană după o despărțire de lungă durată?

Și cum reușesc această performanță?

În 2022, cercetătorii de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta au publicat un studiu care demonstrează că aceste animale își pot identifica vocea stăpânului chiar și fără să-l vadă.

De ce reacționează creierul canin la mirosul stăpânului?

Experimentul a inclus 28 de câini, cărora li s-au pus înregistrări audio cu vocile proprietarilor și ale unor necunoscuți. Patrupezii au reușit să identifice vocea cunoscută într-o proporție covârșitoare față de o selecție aleatorie.

În „Odiseea”, disponibilă în colecția „Cărți fundamentale” a presei literare, momentul în care Argos îl recunoaște pe Ulises este cu atât mai impresionant cu cât animalul îi ghicește identitatea înaintea multor oameni care îl cunoscuseră o viață întreagă.

Câinele vede dincolo de haine și de înfățișarea schimbată a proprietarului.

Descoperirea se potrivește perfect cu misterul din povestea lui Argos. Deși Ulysses purta haine zdrențuite de cerșetor, vocea lui ar fi putut constitui un reper esențial de recunoaștere.

Totuși, Homer nu oferă detalii despre simțurile exacte pe care s-a bazat animalul.

Un alt studiu, desfășurat la Universitatea Emory din Statele Unite, a analizat modul în care creierul câinilor reacționează la diverse arome.

Cercetătorii au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională pentru a monitoriza activitatea cerebrală a 12 animale expuse la mirosuri provenite de la oameni și câini, cunoscuți sau necunoscuți.

Plâng câinii de bucurie când ne revăd?

Rezultatele au arătat că mirosul unui stăpân declanșează o activare intensă în nucleul caudat, o regiune cerebrală asociată cu procesarea recompenselor.

Cu alte cuvinte, mirosul unei persoane dragi are o valoare unică pentru un câine, chiar și în absența fizică a acesteia.

Deși această cercetare ne ajută să înțelegem cum a fost posibilă recunoașterea din opera lui Homer, ea nu oferă dovezi certe că un câine poate păstra vie amintirea unei persoane timp de 20 de ani.

Pentru o perioadă atât de extinsă, dovezile științifice rămân deocamdată insuficiente.

O altă descoperire fascinantă a venit în 2022, odată cu un studiu publicat în revista Current Biology.

Cercetătorii de la Universitatea Azabu din Japonia au demonstrat că volumul de lacrimi produs de câini crește vizibil atunci când se reunesc cu stăpânii lor după o perioadă de absență.

Sursă: Mediafax