Povestea lui Ovidiu: De la copil adoptat la agresor, într-un centru de detenție

Mărturia lui Ovidiu: Ce se ascunde în spatele zidurilor de la Tichilești?!

În aprilie 2026, am petrecut o zi la Centrul de Detenție pentru Minori Tichilești din Brăila. Acolo, 220 de adolescenți și tineri își ispășesc pedepsele pentru fapte grave: tentativă de omor, omor, viol sau tâlhărie.

Ultimele știri

Detoxifierea dăunează ficatului. Ce alte practici îi amenință sănătatea și cum îl putem proteja eficientDunărea, la cel mai mic nivel din istorie: Barjele de la Cernavodă, sub semnul întrebăriiDecarbonizarea energiei: Parlamentul adoptă legea, controversele persistăNoua aristocrație a tehnologiei: Miliardarii AI au adăugat un trilion de dolari la averi

Redacția Totul Despre Mame a vrut să pătrundă în această realitate dură, conștientă că, dincolo de știrile senzaționale și reacțiile emoționale, se ascunde un adevăr adesea ignorat.

Majoritatea acestor tineri nu ajung întâmplător în statistici; ei provin din medii unde semnalele de alarmă au existat, dar au rămas neauzite.

Credem că este esențial ca părinții să înțeleagă aceste avertismente, chiar dacă sunt inconfortabile, pentru a putea identifica riscurile la timp și a interveni înainte ca tragediile să se producă.

Mai jos, veți descoperi povestea cutremurătoare a unuia dintre tinerii închiși. Reportajul complet realizat în centrul de detenție este disponibil aici: „Copilărie după gratii. O zi la Tichilești, în centrul unde ajung minorii care ucid”.

„Mă numesc Buha Ovidiu, am 19 ani și sunt în detenție de doi ani și jumătate. Am beneficiat de libertate din partea părinților, însă nu am știut să o valorific pozitiv. Am ales o altă cale.” Cu aceste cuvinte și-a început Ovidiu Buha mărturisirea. Tânărul a fost închis la doar 16 ani pentru tentativă de omor, iar incidentul s-a petrecut chiar în Centrul de Detenție pentru Minori Tichilești (Brăila). Tragedia a izbucnit în urma unei dispute familiale, într-un moment în care Ovidiu se afla sub influența drogurilor.

Copilăria furată, o condamnare pe viață?

Ovidiu Buha este originar din Turda, județul Cluj. A fost adoptat de la o vârstă fragedă de o familie care nu i-a ascuns niciodată acest aspect. Mama sa este profesoară, iar tatăl, medic veterinar. În primii ani de viață, adopția nu a avut o semnificație deosebită pentru el. Situația s-a schimbat radical odată cu începerea școlii, când a devenit ținta glumelor și a comentariilor răutăcioase.

Își amintește că a început să îi fie rușine de faptul că era adoptat și, pentru o perioadă, a făcut tot posibilul să ascundă acest lucru de colegi și prieteni.

Acum, el recunoaște că nu a reușit să se apropie de părinții săi adoptivi așa cum și-ar fi dorit.

Am resimțit un sentiment de abandon care m-a împiedicat să mă atașez de părinți.

Chiar dacă ei mă iubeau și îmi ofereau tot ce aveam nevoie, eu aveam o barieră. Puteți citi continuarea articolului AICI.

Sursă: hotnews

Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Andrei Marinescu și asistat AI.