Crocodilii au supraviețuit coliziunii cu asteroida care a ucis dinozaurii, explică un nou studiu masiv

Cum s-a reconstruit distribuția spațial-temporală a acestor animale?

Supraviețuirea crocodilienilor în fața cataclismului cosmic care a stins dinozaurii de pe fața Pământului este explicată acum printr-o abordare științifică solidă, bazată pe date ample.

Ultimele știri

Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politiceÎntreruperi de curent de luni în București, Ilfov și GiurgiuTikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintaleKarol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altora

Un studiu recent, cu o amploare considerabilă, a evidențiat modul în care aceste reptile au reușit să traverseze una dintre cele mai grave crize biologice din istoria planetei.

Deși impactul asteroidului de acum 66 de milioane de ani a dus la dispariția a trei sferturi dintre speciile existente, inclusiv a majorității dinozaurilor non-aviari, crocodilienii au persistat, demonstrând o reziliență evolutivă remarcabilă.

Această longevitate nu este întâmplătoare, ci rezultatul unei strategii ecologice coerente menținute de-a lungul a peste 240 de milioane de ani, perioadă în care linia evolutivă Pseudosuchia s-a impus treptat în biosferă.

Analiza detaliată a istoriei naturale a acestui grup de reptile a relevat faptul că succesul lor de durată se datorează în mare măsură fixării lor în zonele cu temperaturi ridicate. Spre deosebire de dinozauri și mamifere, care au colonizat o paletă largă de habitate, de la tundră la pustii, crocodilienii au preferat constant mediile calde.

Această preferință termică s-a manifestat printr-un dinamism geografic specific: în erele calde, specii au migrat spre latitudini nordice sau sudice, extinzându-și aria de răspândire, iar în perioadele friguroase s-au retras spre Ecuator.

Un exemplu ilustrativ al acestui model îl constituie epoca de acum aproximativ 50 de milioane de ani, când clima globală era extrem de caldă.

Atunci, crocodilienii erau prezenți nu doar în tropici, ci și în regiuni aflate la latitudini mari din America de Nord, Europa și chiar pe continentul Antarctic, conform afirmațiilor lui Alfio Alessandro Chiarenza, paleontolog la University College London și autorul principal al lucrării publicate în Science Advances.

Metodologia cercetării s-a bazat pe o reconstrucție riguroasă a distribuției spațiale și temporale a acestor animale. Cercetătorii au analizat un arbore filogenetic complex, care integrează peste 400 de specii, atât cele dispărute, cât și cele actuale. Baza empirică a studiului a fost formată din date extrase din mai mult de 7.000 de exemplare fosile, completate cu înregistrări geografice ale populațiilor moderne, cum ar fi aligatorii din Florida, crocodilii marini australieni, gavialii indieni și caimanii brazilieni.

Aceste informații au fost corelate cu 52 de modele paleoclimatice globale, permițând determinarea precisă a condițiilor meteo în care au evoluat crocodilienii.

Rezultatul a confirmat ipoteza conform căreia, în loc să se adapteze fiziologic la schimbările climatice radicale, aceste reptile au urmat pur și simplu „banda” de temperaturi optime pe măsură ce aceasta se deplasa pe glob, un fenomen descris de Chiarenza ca fiind o extindere și o retragere repetată a habitatelor favorabile în funcție de fluctuațiile termice globale.

Diversitatea morfologică și ecologică a crocodilienilor din trecut depășește cu mult imaginea statică a prădătorilor semiacvatici de astăzi. Philip Mannion, alt paleontolog de la University College London și coautor al studiului, subliniază că rudele dispărute au ocupat nișe ecologice variate. Printre formele exotice se numără prădătorii terestri de vârf, precum Fasolasuchus, care atingeau o lungime de 9 metri; erbivorele cu snur scurt, reprezentate de Simosuchus; specii cu armură osoasă, cum ar fi Aetosaurus; consumatoarele de moluște, exemplificate de Kuttanacaiman; animalele cu alimentație prin filtrare, precum Mourasuchus; și specii marine adaptate la viața în oceane, precum Metriorhynchus.

Impactul de la Chicxulub a declanșat momentul critic al supraviețuirii!

În timpul Cretacicului, existau și formuri semiacvatice impunătoare, precum Deinosuchus, care putea atinge 12 metri lungime și care ar fi putut concura cu Tyrannosaurus rex în ceea ce privește masa corporală.

Chiarenza notează că crocodilienii contemporani reprezintă doar fragmentul supraviețuitor al unei diversități evolutive odinioară exceptionale.

Momentul critic al supraviețuirii a fost declanșat de impactul asteroidului de la Chicxulub, în largul Peninsulei Yucatán din Mexic, eveniment care a generat o iarnă de impact și o perturbare masivă a mediului. Reducerea drastică a radiației solare a afectat lanțurile trofice, însă simulările climatice au arătat că regiunile tropicale și subtropicale au reușit să mențină parametrii termici tolerabili pentru crocodileni, chiar și în scenarii de impact severe.

Această rezistență termică a locurilor calde a oferit refugii geografice esențiale pentru populațiile aflate în aceste latitudini joase. În contrast, habitatele preferate de dinozauri s-au degradat sau au dispărut în proporții catastrofale, lăsându-i fără adăpost adecvat.

Pe lângă factorul climatic, anatomia și fiziologia crocodilienilor au jucat un rol determinant în supraviețuire.

Acești animale poseda capacitatea de a intra în stări de latență metabolică, o strategie cunoscută sub denumirea de estivare pentru căldura sau seceta intensă și de brumație pentru frigul extrem.

În timpul episoadelor de ariditate severă, crocodilii moderni își săpă vizuini sau se îngropă în noroi întărit, reducând ritmul cardiac și respirația la minimum.

După impactul de la Chicxulub, când productivitatea biotică s-a prăbușit, abilitatea de a minimiza consumul energetic și de a rezista lipsuri prelungite de hrană a constituit un avantaj competitiv crucial.

De asemenea, diferența fundamentală între metabolismul ectoterm (sânge rece) al crocodilienilor și cel endoterm (sânge cald) al unor dinozauri, inclusiv Tyrannosaurus, a influențat șansele de supraviețuire. Cerințele metabolice de bază ale reptilelor sunt semnificativ mai mici decât cele ale mamiferelor sau păsărilor de dimensiuni similare. Astfel, crocodilii pot suporta perioade lungi de post fără a-și epuiza rezervelor energetice.

Totuși, Chiarenza subliniază un aspect esențial: chiar dacă un animal poate rezista înfometării, el depinde în continuare de un mediu cu temperaturi și umiditate compatibile cu fiziologia sa.

Combinația dintre această eficiență metabolică și persistența în zonele calde a permis crocodilienilor să navigheze prin haosul ecologic de acum 66 de milioane de ani, asigurându-le locul în ierarhia vieții pământești până în prezent.

Sursă: HotNews