Noile reguli pun producătorii și importatorii la rânduielă în privința ambalajelor

Punctul de plecare pentru orice companie este determinarea precisă a statutului

Ambalajele, sub lupă: Noile directive transformă lanțul de aprovizionare într-un ecosistem al responsabilității

Ultimele știri

Trump susține că are obligația de a interzice anumite publicații la Casa AlbăPasajul Ciurel va fi prelungit spre Centură, Iuliu Maniu respirăPrimarul Ciucu critică semafoarele stricate din București, în timp ce susține că nu-i lasă să fie eficientPunerea în siguranță a blocului din Rahova începe cu 480 de susținători

Până la această perioadă, atenția actorilor din piață fusese îndreptată preponderent către aspectele legate de declararea și reciclarea deșeurilor de ambalaje. Noul cadru legislativ însă, schimbă radical perspectiva, impunând responsabilități concrete începând din faza de design, apoi de producție și, nu în ultimul rând, de lansare pe piață a recipientelor. Intrarea în vigoare a Regulamentului European privind Ambalajele și Deșeurile de Ambalaje (PPWR), cu data-limită de 12 august 2026, marchează o tranziție fermă către obligații clare de conformitate pentru toate entitățile implicate: fabricanți, importatori, distribuitori sau producători de produse ambalate, în cadrul Uniunii Europene.

Punctul de plecare pentru orice companie este determinarea precisă a statutului său în rețeaua de aprovizionare. Aceeași entitate poate îndeplini, în funcție de fiecare tranzacție specifică, rolul de fabricant, importator, distribuitor sau chiar producător din punctul de vedere al obligațiilor regulamentului. Această clasificare nu este un formalism, ci un element cheie, deoarece stabilește direct cine A doua etapă critică constă în identificarea și urmărirea condițiilor aplicabile ambalajului, cum ar fi materialele folosite, substanțele din compoziția sa, dimensiunile, precum și gradul său de reciclabilitate.

O clarificare esențială pentru mediul de afaceri vizează identificarea corectă a fabricantului. În practică, aceasta nu este întotdeauna entitatea care asamblează fizic ambalajul. Pentru produsele care circulă sub denumirea sau marca unei companii, fabricantul este, de regulă, operatorul sub al cărui nume sau marcă ambalajul a fost introdus pe piață. Când pe etichetă apar numele unei companii și marca alteia, analiza este mai complexă și necesită stabilirea cine deține puterea de decizie asupra proiectării și specificațiilor tehnice. În cazul ambalajelor fără marcă, inclusiv unele de transport, este crucial să se determine cine a comandat recipientul și cine a stabilit caracteristicile sale de proiectare. Pentru ambalajele standard, universale și fără identificare clară, rolul furnizorilor devine un factor determinant.

O clarificare esențială pentru mediul de afaceri vizează identificarea corectă

Deși responsabilitatea juridică principală îi revine fabricantului, acesta nu poate elabora documentația tehnică necesară fără datele și informațiile primite de la furnizorii de materiale, componente și ambalaje. Aceștia din urmă au obligația de a transmite documentele esențiale pentru demonstrarea conformității: compoziția materialelor, rapoartele de testare, datele privind substanțele prezente, conținutul de material reciclat sau documentațiile referitoare la procesele de fabricație. O simplă solicitare a unei declarații generale nu este suficientă, mai ales când sunt implicați mai mulți actori în lanț. Asigurarea conformității presupune o implicare coordonată a tuturor operatorilor economici, fiecare având atribuții precise în funcție de rolul său. În unele situații, chiar și retailerul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea ambalajelor produselor pe care le comercializează.

Dintr-o perspectivă practică, procesul de adaptare nu ar trebui privit ca o atribuție exclusivă a departamentului de mediu. Implementarea noilor cerințe implică o colaborare transversală între achiziții, juridic, cercetare-dezvoltare, producție, calitate, logistică, fiscalitate și sustenabilitate. Companiile ar trebui să înceapă prin realizarea unui inventar al tuturor ambalajelor utilizate și clasificarea lor în funcție de tip, material, proveniență și destinație. Următorul pas este stabilirea clară a responsabilităților pentru fiecare flux și identificarea operatorului care deține calitatea de fabricant. În continuare, este necesar să se În situația unei neconformități, autoritățile pot inițial solicita operatorului economic să remedieze situația într-un termen rezonabil. Dacă problema persistă, pot fi dispuse măsuri suplimentare, inclusiv restricționarea vânzării, retragerea sau rechemarea ambalajului din circuit. Riscurile pentru companii însă, depășesc sancțiunile.

Absența documentației complete poate încetini procesele de import, bloca relațiile cu distribuitorii sau determina clienții să solicite schimbarea ambalajului ori a furnizorului.

În această lumină, PPWR trebue privit nu doar ca un set de cerințe de mediu, ci ca un nou cadru de guvernanță a ambalajelor. Entitățile care își clarifică rolurile, își consolidează parteneriatele cu furnizorii și construiesc din timp dosarele de conformitate vor reuși să minimizeze riscurile de întrerupere a activității și vor fi mai bine poziționate pentru etapele următoare ale regulamentului, inclusiv cele privind reciclabilitatea, conținutul reciclat, minimizarea și reutilizarea ambalajelor.

Sursă: hotnews

Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Andrei Marinescu și asistat AI.