Ștrandul Titan, din București, devine parc după ani de abandon

Ce spune Andrei Manolescu în Dile în Dilema despre Trei Ligheane?

În cartierul Titan, din estul capitalei, se află un loc care a marcat generații întregi de bucureșteni, cunoscut popular sub denumirea de „Trei Ligheane”.

Ultimele știri

Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politiceÎntreruperi de curent de luni în București, Ilfov și GiurgiuTikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintaleKarol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altora

Acest complex de agrement, situat pe Strada Rotundă numărul 4, traversează o perioadă de incertitudine, fiind în prezent un subiect fierbinte în rândul consilierilor locali din Sectorul 3.

Viitorul celor aproape șase hectare de teren este pe punctul de a fi decis, după ani de zile în care spațiul a fost lăsat în paragină și abandon.

Istoria acestui ștrand este la fel de lungă și tumultuoasă precum amintirile pe care le stârnește. Locul există din anii 1950, perioadă în care a fost inaugurat în paralel cu dezvoltarea cartierului Balta Albă, la sfârșitul deceniului al cincilea și începutul celui de-al șaselea.

Pentru mult timp, cele trei bazine au fost emblema zilelor toride, fiind locul unde locuitorii din zonă se adunau vara pentru a se răcori. Numele „Trei Ligheane” a rămas gravat în memoria colectivă a zonei, referindu-se direct la cele trei piscine care defineau identitatea locului.

Conform relatărilor publicate recent de Andrei Manolescu în revista Dilema. ro, înaintea construirii bazinele, pe acest teren exista un maidan pe care copiii din cartier îl numeau „groapa”, folosit iarna pentru săniuș. Ulterior, zona a fost transformată într-un șantier, iar apoi au apărut cele trei bazine albastre, care au devenit repede puncte de referință. Acestea erau denumite local „Olimpicul”, „Trefla” și „Fasolea”.

Piscina era considerată neobișnuită pentru epoca sa, având dimensiuni impresionante; unul dintre bazine depășea 50 de metri lungime, iar altul avea o formă inedită, în formă de inimă.

Deși structura era impresionantă, funcționarea tehnică lăsa de dorit. Principala problemă era calitatea apei, o situație cunoscută și din alte localități, cum ar fi Câmpina, unde mulți petreceau vacanțele de vară. Lipseau sistemele moderne de reciclare a apei, ceea ce impunea schimbarea periodică a lichidului din bazine. Immediat după umplere, apa era de un albastru intens, dar extrem de rece. Pe măsură ce treceau zilele, culoarea se transforma treptat în verde, ajungând să semene cu apa unei bălți cu broaște.

Administratorii schimbau apa prea rar, neglijând regulile de igienă, în ciuda faptului că ștrandul era aglomerat și reprezenta unul dintre principalele destinații de distracție pentru bucureșteni.

Regimul comunist a marcat o etapă importantă în viața locului, acesta fiind naționalizat. După 1990, spațiul a intrat într-o nouă fază, fiind concesionat.

Ce se întâmplă cu Trei Ligheane când intră în joc lumea interlopă?

Numele „Cara” a început să fie folosit tot mai des, datorită preluării administrării de către firma privată SC Cara Impex SRL. Contractul semnat în 2003 a avut o valabilitate de 25 de ani, stabilind cadrul legal pentru exploatarea locului.

Totuși, destinul ștrandului s-a complicat odată cu implicarea unor figuri publice și ale lumii interlope.

Până în 2012, deținerea spațiului a trecut în mâna lui Nelu Cuza, liderul clanului Cuza și fost membru al Partidului Social Democrat. Această tranziție a deschis o nouă pagină în istoria administrativă a locului, aducând cu sine un proces de declin vizibil. În 2015, controlul a ajuns la Liviu Negoiță, primarul PDL de atunci.

În acea perioadă, două dintre bazine au fost scoase din funcțiune, iar terenul a fost transformat într-un fel de club exclusivist, rezervat apropiaților conducerii locale. Angajații noului local promiteau că cele două piscine vor fi redeschise în 2016, însă această speranță nu s-a materializat.

Timpul a fost aspru cu acest loc, în care au răsunați zecile de ani de râsete ale bucureștenilor.

Pandemia globală a reprezentat punctul culminant al declinului, moment în care a fost întreruptă definitiv orice activitate desfășurată pe cele aproape șase hectare.

Situația juridică actuală este una complexă.

Conform documentelor oficiale ale Primăriei Sectorului 3, Ștrandul Cara este proprietate publică a Municipiului București și se află sub administrarea Autorității Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB).

Totuși, la data de 28 august 2025, Consiliul Local al Sectorului 3 a adoptat Hotărârea numărul 388. Prin acest act administrativ, s-a solicitat Consiliului General al Municipiului București transferarea administrării Ștrandului Titan de la ALPAB către Sectorul 3. Argumentul principal invocat este necesitatea reabilitării spațiului, administrația locală susținând că doar astfel poate investi eficient în refacerea complexului, redând-l astfel bucureștenilor.

Sursă: B365