De ce spray-ul devine o capcană?
Utilizarea prelungită a spray-urilor nazale poate avea consecințe neașteptate pentru auz, subliniază Alin Popescu, medic primar cu competență în chirurgie endoscopică, care lucrează în Secția Clinică ORL a Spitalului Clinic Județean din Sibiu. Într-un interviu dedicat sănătății urechii, nasului și gâtului, specialistul a explicat cum anumite obiceiuri pot declanșa pierderea auzului.
Ultimele știri
Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politice
Întreruperi de curent de luni în București, Ilfov și Giurgiu
TikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintale
Karol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altoraEste crucial să distingem între diferite categorii de spray-uri pentru nas.
Produsele decongestionante pe bază de vasoconstrictoare, care conțin substanțe ca oximetazolina sau xilometazolina, pot provoca o formă de rinită medicamentosă dacă sunt folosite prea mult sau prea des.
Mecanismul este cel al efectului de recul: odată ce acțiunea medicamentului se termină, căile respiratorii se blochează din nou, ceea ce duce pacientul să reaplice produsul, intrând într-o spirală negativă.
Cum influențează alergiile auzul?
Pe termen lung, această practică poate genera o obstrucție nazală cronică, inflamația mucoasei, uscăciune, sângerări nazale și o scădere a eficienței terapeutice. De aceea, acești medicamente trebuie folosiți doar pe perioade limitate, strict conform sfaturilor medicului.
Pe deasemenea, alte tipuri de spray-uri, precum cele cu corticosteroizi sau antihistaminice, au indicații diferite și pot fi utilizate pe durate mai lungi, dar tot sub supraveghere medicală.
Alergiile au un impact direct asupra sănătății ORL. Rinita alergică este o reacție inflamatorie a mucoasei nazale declanșată de alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiul sau pufurile de animale.
Simptomele caracteristice includ strănutul repetitiv, secreția nazală apoasă, mâncărimea nasului și senzația de nas înfundat. Această inflamație poate compromite funcția trompei lui Eustachio, care are rolul de a asigura presiunea normală în urechea medie. Ca urmare, se poate instala senzația de ureche blocată, presiune auriculară și acumulare de lichid în cavitatea medie, ducând la o hipoacuzie de tipul transmisiv.
Atenție la semnele de alarmă!
La copii, o astfel de pierdere auzului persistentă poate afecta dezvoltarea limbajului. De asemenea, o obstrucție nazală cronică poate duce la respirație prin gură, sforăitul și probleme cu somnul.
La adulți, hipoacuzia poate apărea treptat, ceea ce face ca mulți să nu recunoască problema din cauza adaptării treptate.
Semnele frecvente includ nevoia de a cere repetarea celor auzite, creșterea volumului la televizor sau dificultatea în înțelegerea discuțiilor în locuri aglomerate. Unii pacienți raportează și acufene, adică țiuituri sau bâzâituri.
O pierdere bruscă a auzului, mai ales dacă afectează o singură ureche, poate indica o hipoacuzie neurosenzorială acută, care necesită o evaluare de urgență de către un specialist ORL.
Pentru diagnostic, medicul poate solicita o serie de investigații, inclusiv otoscopie, otomicroscopie, audiometrie tonală și vocală, precum și timpanometrie.
Ce trebuie să știe părinții?
Părinții trebuie să fie atenți la semnele care indică probleme de auz la copii.
Detectarea timpurie este vitală, deoarece auzul este fundamental pentru dezvoltarea vorbirii și comunicării. La bebeluși, lipsa reacției la sunete sau la voce este un semnal de alarmă.
La copiii mai mari, indiciile pot fi întârzierea limbajului, o pronunție neclară, cererea constantă de a se repeta sau faptul că ascultă televizorul cu volum mare.
Uneori, problemele de auz sunt confuzite cu lipsa de atenție. Otitele medii recurente sau prezența persistentă a lichidului în urechea medie (otită cu efuziune) pot cauza o hipoacuzie transmisivă. Dacă această stare persistă, poate afecta dezvoltarea limbajului și rezultatele școlare, de aceea o evaluare ORL și teste de auz adaptate vârstei sunt esențiale.
Cât de grave pot fi infecțiile?
Infecțiile urechii netratate pot fi periculoase. Nu toate necesită antibiotic, dar cele severe, recurente sau persistente cer intervenție medicală.
Otita poate aduce durere, febră, secreții și pierdere auzului.
În cazuri mai grave, infecția poate duce la perforarea timpanului, la o otită cronică sau la o mastoidită, adică o extindere a infecției în osul mastoid.
În cazuri rare, dar serioase, infecția poate ajunge la urechea internă sau la structurile din interiorul craniului. Un altă problemă importantă este colesteatomul, o afecțiune cronică a urechii medii care poate eroda oasele și provoca complicații grave.
Sursă: Mediafax