O comună cu 7 angajați pentru 90 de locuitori: când birocrația depășește nevoia

Șapte angajați pentru 90 de locuitori: o anomalie administrativă!

În inima României, într-o comună mică cu aproximativ 90 de locuitori, primăria angajează șapte persoane.

Ultimele știri

Trump susține că are obligația de a interzice anumite publicații la Casa AlbăPasajul Ciurel va fi prelungit spre Centură, Iuliu Maniu respirăPrimarul Ciucu critică semafoarele stricate din București, în timp ce susține că nu-i lasă să fie eficientPunerea în siguranță a blocului din Rahova începe cu 480 de susținători

Un raport de mai mult de un angajat pentru fiecare 13 de locuitori face din această situație un caz extrem de supredimensiune a personalului administrației locale – și un semnal clar al ineficienței în modul în care se alocă resursele publice în mediul rural.

Structura include un primar, un secretar, un contabil, un inspector de specialitate, un specialist în asistență socială, un personal administrativ și un îngrijitor. Fiecare are un rol clar: primarul coordonează și reprezintă autoritatea, secretarul gestionează documentele, contabilul supraveghează bugetul, inspectorul verifică urbanismul și mediul, specialistul ajută în cazuri de vulnerabilitate, personalul administrativ susține operațiunile zilnice, iar îngrijitorul menține clădirea și spațiile publice.

Dar în realitate, volumul de lucrări – înregistrarea актelor de stare civilă, plățile locale, redactarea hotărârilor, organizarea săderilor de consiliu – nu justifică o echipă așa de mare într-o comunitate unde activitatea economică și socială este limitată. Multe dintre aceste sarcini ar putea fi asumată de mai puține persoane, prin combinarea posturilor sau colaborarea intercomunala.

Finanțarea provine din transferuri de stat și venituri locale – impozite și taxe plătite de cei 90 de locuitori.

Totuși, cheltuielile anuale, mai ales salariile și întreținerea clădirilor, consumă o parte semnificativă din bugetul comunal.

Și aici apare contradicția: deși există șapte angajați, locuitorii se plâng că

Și aici apare contradicția: deși există șapte angajați, locuitorii se plâng că serviciile de bază – drumuri bine întreținute, iluminare publică, acces la asistență socială – sunt adesea insuficiente sau lipsă.

Un locuitor anonim a spus: „Este departe de normal să vedem atât de mulți angajați în primărie, iar noi să nu avem niciun drum bine întreținut sau un cabinet medical funcțional. Cine controlează unde se cheltuie banii?”

Problema nu este izolată. Multe comune rurale, afectate de depopulare, păstrează structuri administrative dimensionate pentru epoci cu mai mulți locuitori.

Tinerii pleacă spre orașe, rămâne o populație în vârstă, iar sistemul local nu se adaptează. Fără incentivi pentru optimizare, frica de pierderea joburilor și rigiditatea administrației publice, reformele rămâne blocate.

Experții observă că, în unele cazuri, o singură persoană ar putea asuma mai multe funcții prin colaborare intercomunala. Dar lipsa de norme clare privind raportul personal–locuitor duce la disparități flagrante: în orașe, un funcționar poate fi responsabil pentru sute de cetățeni, iar în această comună, șapte persoane se ocupă de 90.

Fără o reevalueră serioasă a necesităților reale și o voluntate de a adapta structurile la dimensiunea comunelor, riscul de a perpetua modele costisitoare și ineficiente rămâne mare. Soluțiile există: evaluări independente, promovarea asocierilor intercomunale pentru partajarea serviciilor, introducerea de standarde minimi de productivitate în administrația publică locală.

Este un semnal de alertă: administrația locală din România, mai ales în mediul rural, are nevoie de o reformă adânci – una care să pună accentul pe eficiență, nu pe numărul de scaune ocupate.

Sursă: stiribucuresti

Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Victor Ionescu și asistat AI.