Cât de multe spitale au fost construite sau modernizate prin PNRR?
Horaţiu Moldovan, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a remarcat în cadrul unui interviu acordat ziarului DC News și platformei DC Medical, în data de 8 septembrie, că sistemul spitalier din România confrunta provocări semnificative legate de adaptarea capacităților și structurilor organizatorice la modificările intervenite în nevoile de sănătate ale populației.
Ultimele știri
Trump susține că are obligația de a interzice anumite publicații la Casa Albă
Pasajul Ciurel va fi prelungit spre Centură, Iuliu Maniu respiră
Primarul Ciucu critică semafoarele stricate din București, în timp ce susține că nu-i lasă să fie eficient
Punerea în siguranță a blocului din Rahova începe cu 480 de susținătoriA subliniat că, deși infrastructura fizică a unele unități medicale a fost actualizată sau construită în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), aceasta nu a fost însoțită de ajustări corespunzătoare în ceea ce privește resursele umane și mecanismele de finanțare, ducând la dissonanțe între capacitățile existente și cerințele reale ale pacienților.
A remarcat că există o disparitate preocupantă în modul în care spitalele sunt financiate, indiferent de faptul că tratează aceleași pacienți cu aceleași diagnostice. Acest sistem de plată diferit, care are originea într-o măsură temporară introdusă acum aproximativ un secol și un deceniu, a fost calificat de el ca nepotrivit și injust, deoarece nu reflectă echitatea în accesul la servicii medicale și penalizează unitățile care, deși oferă aceleași tratamente, primesc sume variate în funcție de criterii administrative și nu medicale.
A sugerat că această praxică trebuie revizuite urgent pentru a asigura un tratament egal al tuturor furnizorilor de servicii de sănătate, indiferent de locația sau statutul juridic.
A atras atenția spre un număr semnificativ de spitale construite sau modernizate prin intermediul PNRR, menționând explicit opt unități — fie noi clădiri, fie extensii sau corpuri noi adăugate la structuri existente — precum și câteva alte care se află în fazele terminale ale construcției. printre ele, a citit exemplul spitalului de arși din Timișoara și cel din Târgu Mureș, precum și alte centre specializate în tratarea arsurilor, care au fost proiectate și construite conform normativelor strict privind spațiul intern și circuitii funcționali.
Acele standarde, deși asigură o organizare optimă a fluxurilor de pacienți și a procedurilor medicale, implică un consum ridicat de energie electrică și, mai ales, o necesitate crescută de personal medical și auxiliar, datorită complexității circuitelor de lucru care sunt proiectate pentru a gestiona cazuri grave și multiforme.
A explicat că, din cauza naturii intensive a acestor circuiti funcționali — concepute pentru a asigura o separare clară între zonele de contaminare, tratament și recuperare — numărul de angajați necesari pentru a asigura funcționarea corectă este semnificativ mai mare decât în cazul spitalelelor cu structuri mai vechi sau mai simplificate. De aceea, a subliniat că aceste unități de arși, precum și alte spitale similare construite în cadrul PNRR, vor trebui să angajeze un număr considerabil de noi personal pentru a putea respecta standardele de funcționare și pentru a evita supraincărcarea echipelor existente, ceea ce ar putea duce la eșecul în asigurarea calității și siguranței asistentei medicale.
A trecut apoi să pe de o parte, există unități medicale cu o adresabilitate foarte mare — adică un număr ridicat de pacienți care le solicită serviciile — care, deși sunt supuse unei presiuni enormă, nu reușesc să facă față cererii și sunt, în opinia sa, finantate în mod nepotrivit față de volumul de activitate pe care îl dezvoltă.
Trebuie reevaluată structura plăților pentru serviciile medicale?
Pe de altă parte, există spitale cu o adresabilitate foarte scăzută, cu rate suboptimizate de ocupare a paturilor și cu o utilizare inefficiență a resurselor, dar care, deși nu sunt sfrutate la capacitate, nu pot fi simple considerate „ineficiente” doar pe baza acestui indicator, deoarece rolul unui spital nu se măsoară exclusiv prin frecvența de utilizare a patrelor, ci prin capacitatea de a A declarat că, în acest context, este esențial ca autoritățile să treacă de la o vizualizare fragmentată și să adopte o perspectivă globală, care să permită înțelegerea profundă a dinamicii accesului la serviciile medicale în diferite zone geografice.
A menționat că, deși unele spitale județene și de urgență au ajuns să fie forzate să limiteze internările — indicând pacienților să vină doar în cazuri de extremă urgență și să renunțe la internări pentru probleme mai puțin critice — simultan, alte unități rublă subutilizate, ceea ce creează o imagine distortată a performanței sistemului spitalier dacă se analizează doar părți izolate ale lui.
A insistat pe necesitatea de a reevaluare modul în care este structurat sistemul de plată pentru serviciile medicale, Argumentând că, deși în ultimele decenii s-a observat o clară schimbare în modul în care pacienții primesc îngrijiri — cu o tendință marcata spre spitalizarea de zi, ambulatoriul de specialitate și consultațiile la medicul de familie, în detrimentul spitalizării continuă — acest evolutie nu a fost urmată de o corespunzătoră modificare a mecanismelor de finanțare, care continuă să favorizeze modelele tradiționale de internare lungă și să nu reflecte adecvat valoarea și costurile serviciilor ambulatorii și prevenționale.
A declarat că, în perioada viitoare, fiecare spital trebuie să efectueze o analiză internă detaliată a propriilor nevoii și capacităților, și să încerce să ajusteze structura sa funcțională și organizatorică în conformitate cu caracteristicile specifice populației din zona în care activatează. A subliniat că această adaptare nu trebuie să se limiteze la aspectele infrastructurale sau tehnice, ci trebuie să includă și o reevaluație a numărului și profilului personalului medical, asigurător și tehnic, pentru a se asigura că capacitățile de În continuare, a explicat rolul fundamental al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) în raportul dintre pacienți și sistemul de sănătate, subliniând că această instituție nu este doar un administrator de fonduri, ci principiul reprezentant al asiguraților și, prin extensie, al pacienților.
A precisat că misiunea CNAS este să asigure cheltuirea corectă și transparentă a fondurilor din Fondul Național de Asigurări de Sănătate (FNUASS), precum și a altor surse provenite din bugetul de stat, iar acești bani, proveniți în principal din contribuțiile asiguraților, trebuie să fie utilizați în modul în care să asigure accesul la servicii medicale necesare și la medicamentele esențiale, fără discriminări sau întârzieri nejustificate.
A adăugat că este esențial ca, în fiecare moment al funcționării sistemului, să se pună întrebarea fundamentală: dacă serviciile care sunt decontate, medicamentele care sunt distribuite și modalitățile de plată aplicate sunt skute în armonie cu nevoile reale ale pacienților din România. A precizat că această verificare nu trebuie să fie o activitate punctuală sau episodică, ci un proces continuu și sistematic, care să permită corecții rapide atunci când se identifică deranjări între ceea ce este oferit și ceea ce este necesar.
A concluzionat că doar printr-o astfel de abordare proactivă, bazată pe date și pe feedback-ul pacienților, poate fi asigurată echitatea, eficiența și calitatea sistemului de sănătate public în România.
Sursă: dcnews
Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Andrei Marinescu și asistat AI.