Teoria atașamentului: Cum ne influențează copilăria relațiile de iubire

Există patru categorii principale de atașament, fiecare cu trăsături distincte

Cum ne influențează copilăria relațiile de iubire: O perspectivă asupra teoriei atașamentului

Ultimele știri

Detoxifierea dăunează ficatului. Ce alte practici îi amenință sănătatea și cum îl putem proteja eficientDunărea, la cel mai mic nivel din istorie: Barjele de la Cernavodă, sub semnul întrebăriiDecarbonizarea energiei: Parlamentul adoptă legea, controversele persistăNoua aristocrație a tehnologiei: Miliardarii AI au adăugat un trilion de dolari la averi

Teoria atașamentului, elaborată în anii '50 de psihiatrul britanic John Bowlby, postulează că modul în care interacționăm cu cei care ne-au îngrijit în primii ani de viață trasează tiparele așteptărilor noastre în relațiile de dragoste. Această teorie a câștigat o popularitate impresionantă, cu sute de milioane de vizualizări pe platforme precum TikTok, unde videoclipurile dedicate subiectului abundă. Oamenii folosesc acum conceptele de atașament pentru a analiza dinamica prieteniilor, a înțelege conflictele familiale sau chiar pentru a evalua compatibilitatea cu un partener.

Stilurile de atașament: O hartă a relațiilor interumane

Există patru categorii principale de atașament, fiecare cu trăsături distincte:

* Atașamentul evitant: Persoanele cu acest stil își prețuiesc autonomia și întâmpină dificultăți în a-și exprima emoțiile sau a se baza pe sprijinul altora. Intimitatea poate fi percepută inconștient ca o amenințare la adresa independenței, determinându-le să se retragă atunci când relațiile devin prea intense emoțional.

* Atașamentul anxios: Caracterizat de teama de respingere sau abandon

* Atașamentul temător-evitant: Această categorie descrie indivizi care, deși își doresc legături profunde, se simt nesiguri în cadrul acestora. Ei pot căuta apropierea într-un moment, doar pentru a se retrage brusc imediat după aceea. O astfel de experiență a avut Lizzy, care ani la rând nu a înțeles de ce relațiile ei se terminau mereu la fel: la a doua sau a treia întâlnire, când lucrurile începeau să devină serioase, simțea un disconfort puternic, chiar teamă, și se îndepărta. Descoperirea stilului „temător-evitant” a fost o revelație pentru ea, explicând acest tipar recurent. „A fost ca și cum aș fi găsit piesa lipsă dintr-un puzzle pe care încercam să-l rezolv de ani de zile”, a mărturisit Lizzy.

* Atașamentul anxios: Caracterizat de teama de respingere sau abandon, acest stil îi determină pe indivizi să caute constant reasigurări de la cei apropiați. Ei se confruntă adesea cu o stimă de sine scăzută și sunt extrem de sensibili la cele mai mici schimbări în comportamentul celorlalți.

* Atașamentul sigur: Persoanele cu acest stil se simt confortabil atât cu intimitatea, cât și cu independența în relații. Ele manifestă, în general, încredere în ceilalți, își comunică deschis nevoile și cer sprijin atunci când este necesar.

Capcanele interpretării populare a teoriei atașamentului

Deși popularitatea teoriei atașamentului este binevenită, Dr. Pascal Vrticka, profesor asociat de psihologie la Universitatea Essex, care studiază acest domeniu de aproape două decenii, avertizează asupra modului în care este interpretată. El consideră că abordarea populară poate fi „învechită, greșit informată și, în cel mai rău caz, dăunătoare”. O problemă majoră, subliniază el, este tendința de a generaliza și de a simplifica o teorie complexă.

Sursă: mediafax

Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Elena Radu și asistat AI.