A visat inițial să ajungă actriță!
Cei apropiați au anunțat cu profundă durere dispariția celei care a devenit un simbol al rafinamentului și al dedicării profesionale, o prezență marcantă pentru televiziunea românească și pentru telespectatori. Potrivit familiei, cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu o pot face începând cu data de 30 mai 2026, de la ora 15:00, la Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe Capra din București.
Ultimele știri
Detoxifierea dăunează ficatului. Ce alte practici îi amenință sănătatea și cum îl putem proteja eficient
Dunărea, la cel mai mic nivel din istorie: Barjele de la Cernavodă, sub semnul întrebării
Decarbonizarea energiei: Parlamentul adoptă legea, controversele persistă
Noua aristocrație a tehnologiei: Miliardarii AI au adăugat un trilion de dolari la averiSlujba de priveghi va avea loc pe 31 mai 2026, la ora 12:00, iar ceremonia de înmormântare este programată pentru1 iunie2026, la ora 11:00. Despre Sanda ȚăranuNăscută la București pe 8 ianuarie 1939, Sanda Țăranu a avut inițial un parcurs academic diferit de drumul său artistic.
A urmat timp de trei ani cursurile Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, însă a renunțat la acest domeniu pentru a-și urma vocația artistică.
Ulterior, a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L.
Caragiale, pe care l-a absolvit în 1963, fiind inițial pregătită pentru o carieră în teatru și film.
Încă din perioada studenției a colaborat cu Televiziunea Română, iar imediat după absolvire a primit oferta care avea să îi definească întreaga carieră profesională: postul de crainică TV.
Deși își dorise inițial scena, a rămas fidelă televiziunii și s-a impus rapid ca una dintre cele mai apreciate prezențe de pe micul ecran. Începând din 1963 și până la retragerea sa din 1998, a activat la Televiziunea Română ca crainică principală, prezentatoare și realizatoare. În paralel, a colaborat și cu Radioul Public, unde a lucrat ca moderator și prezentator în diverse emisiuni.
Cum a suportat suferința în ultimii ani?
Pregătirea sa de actriță i-a permis să participe ocazional la producții teatrale și la emisiuni de divertisment, completându-și astfel activitatea artistică. De-a lungul carierei, s-a consacrat prin vocea inconfundabilă din emisiunea Teleenciclopedia, una dintre cele mai longevive producții culturale din România.
De asemenea, a fost gazda unor evenimente importante transmise de TVR, precum Festivalul Internațional Cerbul de Aur și Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, devenind o figură emblematică a marilor producții culturale ale epocii. După retragerea oficială din televiziune, a continuat să colaboreze punctual cu TVR, activând ca narator, traducător și realizator de emisiuni. În ultimii ani, s-a retras din viața publică, împărțindu-și timpul între București și casa sa din Breaza, loc pe care îl evoca adesea cu nostalgie. Pierderea soțului său, tenorul Nicolae Țăranu, a marcat profund această etapă a vieții sale, potrivit apropiaților.
În ansamblu, Sanda Țăranu a rămas în memoria publicului drept un reper al eleganței, al culturii și al profesionalismului din televiziunea românească.
În numeroase evocări, a fost numită vocea de aur a TVR și una dintre ultimele mari figuri ale unei televiziuni construite pe rigoare, sobrietate și respect față de public.
Suferința prin care a trecut în ultimii ani Dincolo de cariera sa impresionantă, ultimii ani din viața Sanda Țăranu au fost marcați de pierderea soțului ei, Nicolae Țăranu, prim-solist al Teatrului de Operetă din București. Dispariția acestuia a lăsat un gol profund în viața fostei prezentatoare, care a vorbit adesea cu emoție despre această pierdere. În interviurile acordate după moartea soțului, Sanda Țăranu a mărturisit cât de puternică a rămas legătura lor, chiar și în absență. Cu greu reușea să vorbească despre durerea resimțită, evocând un gol care nu s-a mai umplut odată cu trecerea anilor.
Ea spunea că, deși timpul a trecut, a continuat să îl simtă aproape în fiecare zi, ca o prezență constantă în viața ei.
Printre amintirile cele mai prețioase se numărau gesturile simple ale soțului ei, care îi aducea cărți, articole și poezii pentru a le citi — detalii aparent mărunte, dar care au rămas printre cele mai dureroase și mai dragi amintiri. Am fost tot timpul unul cu altul, unul pentru altul și așa de tare m-am obișnuit, încât îl simt și acum și am sentimentul că e lângă mine.
Sursă: capital
Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Diana Popa și asistat AI.