Se poate salva sistemul energetic în această criză?
Premierul Ilie Bolojan preia interimar portofoliul Energiei într-un moment de cumpănă pentru sistemul național.
În plină criză politică, expertul Dumitru Chisăliță avertizează că succesul acestei mutări nu va veni din strategii pompoase, ci din capacitatea de a lua decizii imediate: stabilizarea pieței, deblocarea rețelelor, accelerarea investițiilor și o curățenie riguroasă în companiile de stat.
Teoretic, autoritatea premierului ar putea forța colaborarea interministerială și disciplina în companiile energetice. Practic, însă, riscul este major: Ilie Bolojan nu are timpul necesar pentru a fi și manager operațional. Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI) subliniază că, dacă interimatul se va limita la declarații de presă și directive transmise din biroul de la Palatul Victoria, rezultatul va fi doar zgomot politic, nu eficiență.
Singura formulă viabilă, în viziunea lui Chisăliță, este ca premierul să impună 5-10 direcții strategice clare, lăsând execuția zilnică pe mâna unui nucleu tehnic dur.
Centralizare sau salvare rapidă?
Prioritatea zero nu este elaborarea unei noi strategii, ci preluarea controlului real asupra sistemului.
Chisăliță propune instituirea unui comandament operațional săptămânal, care să reunească Ministerul Energiei cu jucătorii cheie: Transelectrica, ANRE, Romgaz, Nuclearelectrica și Hidroelectrica.
Acesta nu trebuie să fie un exercițiu de imagine, ci o analiză rece a stocurilor, a producției disponibile, a proiectelor blocate și a riscurilor de derapaj financiar.
Fără un astfel de instrument, premierul riscă să trateze doar simptomele, ignorând boala cronică a sistemului. Totodată, există pericolul ca o centralizare excesivă, fără un braț executiv dedicat, să paralizeze și mai mult activitatea ministerului.
Poate Bolojan să salveze energia României?
În ceea ce privește piața, expertul cere claritate în locul populismului.
„Nu trebuie să arunce cu slogane despre facturi mici pentru toți, ci să decidă cine este protejat, pe ce criterii și cine suportă diferența”, explică Chisăliță, avertizând că ambiguitatea alimentează haosul.
O problemă structurală critică rămâne rețeaua: Transelectrica trage deja semnale de alarmă privind congestiile cauzate de infrastructura deficitară. Nu este suficient să anunți parcuri eoliene sau centrale noi dacă nu ai capacitatea tehnică de a prelua și transporta energia produsă.
Se va reuși reforma companiilor energetice în această criză?
De asemenea, statul trebuie să înceteze confuzia dintre anunțuri și execuție. Pentru expert, relevanța unui proiect nu stă în comunicatele de presă, ci în stadiul autorizațiilor, al finanțării și al șantierelor active. Fără o listă de proiecte concrete, ministerul va rămâne prizonierul propriului optimism birocratic.
Proiecte precum Neptun Deep sau reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă necesită o abordare pragmatică, lipsită de limbaj festiv. În cazul Neptun Deep, succesul nu înseamnă doar extracția gazului, ci transformarea acestuia într-un avantaj industrial real pentru România.
În paralel, reforma companiilor de stat trebuie să vizeze direct contractele netransparente, achizițiile dubioase și managementul deficitar. Eficiența este cheia prețului final la consumator; investițiile neperformante devin, inevitabil, poveri pe termen lung.
Chisăliță este tranșant: în cele 45 de zile de interimat, nu se poate reforma sistemul, dar se poate demonstra că statul este capabil să controleze și să execute. Energia este un domeniu al compromisurilor dureroase, iar orice promisiune că „toată lumea va fi mulțumită” este fie o minciună, fie o dovadă de ignoranță față de realitățile sectorului.
