Europa se pregătește pentru criza apei: ce se întâmplă când resursa nu mai ajunge pentru toți

Dunărea este doar un exemplu care îmi vine în minte acum, pentru că mă aflu în

Europa se pregătește pentru o lipsă acută a apei: ce se întâmplă când resursa nu mai acoperă cererea tuturor

Ultimele știri

Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politiceÎntreruperi de curent de luni în București, Ilfov și GiurgiuTikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintaleKarol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altora

Juliette Lassman, analistă de politici publice în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), susține că lipsa apei nu este un scenariu viitor, ci o realitate prezentă în mai multe zone ale continentului. Nivelurile scăzute ale cursurilor de apă afectează deja lanțurile de aprovizionare, generarea de energie electrică și activitățile agricole. Deși schimbările climatice joacă un rol major, modul în care statele au administrat resursele de apă de-a lungul deceniilor contribuie semnificativ la actuala criză. PressOne a discutat cu experta, care a fost prezentă la Climate Change Summit 2026, desfășurat la București. Pornind de la situația critică a Dunării, Lassman detaliază modul în care țările europene se pregătesc pentru perioadele în care apa devine insuficientă. Ea menționează Ungaria ca exemplu, pentru care OCDE a elaborat recent recomandări specifice privind gestionarea resurselor de apă.

Expertă explică de asemenea cine ar trebui să aibă prioritate în caz de criză, de ce unele state nu au încă regulamente clare pentru asemenea situații și ce soluții există pentru o utilizare mai eficientă a apei, inclusiv recircularea apelor uzate tratate.

Secolul XXI este definit de o succesiune de crize, de la conflicte armate până la instabilitate economică. În acest context, îngrijorările privind disponibilitatea apei cresc constant. Cât de apropiată este o criză globală a apei și în ce măsură poate deveni una dintre cele mai mari provocări ale omenirii în acest secol?

Din punctul meu de vedere, o mulțime de regiuni europene se confruntă deja cu o deficiență gravă a apei. Un exemplu concret este bazinul Dunării, unde nivelul apei a atins cote istorice de scădere în această vară și rămâne extrem de redus. Efectele sunt vizibile în economie, comerț, producția energetică și aprovizionarea cu alimente. În România, centrala nucleară de la Cernavodă a fost oprită controlat, deși asigură o cincime din producția de electricitate a țării. Probleme similare au apărut și în Ungaria, unde centrala nucleară Paks, responsabilă pentru aproximativ jumătate din electricitatea națională, a trebuit să-și limiteze producția din cauza nivelului scăzut al Dunării. În vara lui 2026, nivelul redus al râului a provocat inclusiv oprimirea controlată a centralei de la Cernavodă, care asigură o cincime din producția electrică a României.

Dunărea este doar un exemplu care îmi vine în minte acum, pentru că mă aflu în această regiune. În Austria, de pildă, în cea mai gravă perioadă de secetă, transportul fluvial al mărfurilor pe Dunăre a scăzut cu 94%. Nu este prima dată când se întâmplă un asemenea fenomen. Am avut alte epoci de secetă și lipsă de apă în ultimii zece ani, dar niciodată la o asemenea amploare. Cred că cetățenii sunt tot mai îngrijorați, chiar dacă tind să uite de această problemă când lucrurile se normalizează. Sigur, există alte crize care ne ocupă, dar pentru mine, lipsa apei este deja o realitate prezentă.

Europa a crezut multă vreme că apa este inepuizabilă. Acum trebuie să învețe să gestioneze deficiența ei. Această criză este adesea atribuită exclusiv schimbărilor climatice. Dar cât de mult contribuie la această problemă și modul în care oamenii au administrat resursele de apă de-a lungul timpului?

Trebuie să fim atenți când discutăm rolul schimbărilor climatice în agravarea problemelor legate de apă. De multe ori, avem tendința să dăm vina pe fenomenul climatic pentru tot ce se întâmplă. Și, desigur, nu există nicio îndoială că acestea fac ca fenomenele meteo extreme, precum inundațiile, secetele și furtunile, să fie mai frecvente și mai intense. Dar există și probleme legate de modul în care gestionăm apa, unele datând de zeci de ani. Poate că anumite practici funcționau într-o epocă cu mai multă apă la dispoziție sau când ne preocupau mai degrabă inundațiile decât seceta.

Astăzi însă, trebuie să regândim modul în care administrăm resursele de apă, de la legislație și organizarea instituțiilor până la măsurile economice, astfel încât să ținem cont și de riscul tot mai mare ca apa să nu fie suficientă. Acest lucru este deosebit de important pentru țările din bazinul Dunării, cum este Ungaria.

Dacă ajungem într-o situație în care nu mai există suficientă apă pentru toată

Nivelul scăzut al Dunării a afectat inclusiv funcționarea centralei nucleare Paks din Ungaria, unde autoritățile sunt nevoite să se adapteze unui risc pe care multă vreme l-au subestimat: lipsa apei. În urmă cu câteva luni, am publicat un raport despre Ungaria, după ce am lucrat cu autoritățile de acolo timp de peste 18 luni. Am formulat o serie de recomandări despre cum ar putea schimba modul în care gestionează apa, astfel încât să se pregătească nu doar pentru inundații, ci și pentru perioadele în care apa devine tot mai puțină. Asta presupune o schimbare de perspectivă, pentru că, până nu demult, deficiența apei nu era o problemă pe care autoritățile erau obișnuite să o ia în calcul.

Dacă ajungem într-o situație în care nu mai există suficientă apă pentru toată lumea, se pune problema priorității: cine ar trebui să aibă întâietate – populația, agricultura sau industria? Și cum ar trebui luate aceste decizii? Tocmai de aceea este foarte important ca fiecare țară să stabilească prin lege cine are prioritate atunci când vine vorba de folosirea apei. Regulile trebuie să fie clare, astfel încât, atunci când apare o criză, autoritățile să știe exact ce au de făcut, fără să piardă timp întrebându-se cum să reacționeze. Pot introduce mai întâi restricții ușoare privind consumul de apă, iar dacă situația se agravează, pot trece la măsuri tot mai stricte.

În cazul Ungariei, există o ordine a priorităților stabilită prin lege. Din câte îmi amintesc, pe primul loc se află apa necesară pentru situații de urgență, cum ar fi funcționarea spitalelor sau stingerea incendiilor. Urmează apa potabilă pentru populație, apoi cea folosită pentru creșterea animalelor. Agricultura și industria sunt mai jos pe această listă, pentru că, în situații de criză, aceste activități economice au o prioritate mai mică. Astfel de reguli ajută și la evitarea conflictelor. Dacă fermierii știu din timp că ar putea urma o perioadă cu mai puțină apă și că, de exemplu, ar putea fi nevoiți să își reducă la jumătate consumul, au un motiv în plus să se pregătească. Pe termen lung, asta poate însemna să cultive plante mai rezistente la secetă sau care necesită mai puțină apă.

Același lucru este valabil și pentru energie și industrie.

Dacă firmele știu că, în perioadele de criză, accesul la apă ar putea fi limitat, vor fi mai înclinate să investească în alte surse de aprovizionare sau în sisteme care permit refolosirea apei. Așadar, nu este vorba doar despre fermieri. Toate sectoarele trebuie să se adapteze, inclusiv consumatorii casnici.

Ungaria are, așadar, reguli clare pentru situațiile în care apa devine insuficientă. Cât de pregătite sunt însă celelalte țări europene pentru un asemenea scenariu? Nu toate statele au asemenea regulamente. De exemplu, în prezent lucrăm cu Letonia, o țară din nordul Europei, care, chiar dacă are resurse bogate de apă, în anumite zone se confruntă și cu perioade în care ea nu este suficientă. Letonia nu are stabilită o ordine a priorităților în folosirea apei, pentru că, până acum, nu a avut nevoie de una. Cred că exemplul Letoniei spune multe despre felul în care au privit lucrurile și alte țări europene. Multă vreme, atât autoritățile, cât și cetățenii au considerat că apa este o resursă inepuizabilă, care va fi mereu la îndemână.

Acum, multe țări europene abia încep să se obișnuiască cu ideea că apa poate deveni insuficientă și că trebuie să se pregătească pentru asemenea situații.

Apa poate fi refolosită. Dar cum ne pregătim pentru secete și inundații? O posibilă soluție ar fi să folosim de mai multe ori aceeași apă, în loc să o aruncăm după prima utilizare. Cât de realistă este reutilizarea pe scară largă a apelor uzate tratate în anumite domenii? Este o variantă foarte realistă. În Europa avem deja tehnologiile necesare și există reglementări care permit reutilizarea apelor uzate tratate pentru anumite activități, precum agricultura și industria. Ceea ce ne lipsește acum sunt regulile și măsurile care să ajute la folosirea acestei tehnologii pe scară largă. Trebuie să creăm condițiile în care reutilizarea apei să fie încurajată și să devină o opțiune atractivă pentru cei care o folosesc.

Avem nevoie și de implicarea companiilor și a celorlalți consumatori de apă, dar și de soluții de finanțare care funcționează în practică.

Pentru că, dacă este mai ieftin să iei apă din rețeaua publică sau apei uzate tratate, este logic să o refolosești.

Sursă: PressOne