Cum funcționează FlexiQuad?
Din Laboratorul de Robotică de Mediu al ETH Zurich, cercetătorii Luca Girardi și Stefano Mintchev au prezentat un prototip revoluționar numit FlexiQuad. Spre deosebire de dronelor convenționale, acest aparat nu dispune de un corp central rigid.
Ultimele știri
Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politice
Întreruperi de curent de luni în București, Ilfov și Giurgiu
TikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintale
Karol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altoraÎn schimb, componentele esențiale – rotoarele, bateria și modulul de control – sunt fixate pe un inel moale și flexibil. Această structură inspirată din aripile păsărilor și insectelor permite dronei să se deformeze la impact, absorbând energia coliziunii.
Cum o face agilă și capabilă de transport?
Funcționalitatea flexibilă a FlexiQuad o face ideală pentru operațiuni în medii complexe, cum ar fi clădiri prăbușite sau păduri dese. În timpul testelor de impact, drona a lovit obstacole la viteză de aproximativ 25 km/h. Cadrul s-a deformat temporar, atenuează forța șocului și a permis aparatului să continue zborul. Deși cercetătorii au precizat că viteza testelor a fost limitată de spațiul din laborator, rezultatele sunt promițătoare. În plan vertical, inelul rămâne suficient de rigid pentru a susține rotoarele și a menține stabilitatea zborului.
În plus, FlexiQuad dovedește o agilitate remarcabilă, putând atinge viteze de până la 80 km/h. „Moale nu înseamnă automat lent”, subliniază Girardi.
Ce spune despre design și costuri?
Structura elastică permite și manipularea obiectelor: în teste, drona a ridicat, transportat și depus o trusă de prim ajutor moale. A reușit chiar să transporte o încărcătură mai grea decât propria greutate. Această capacitate o face potrivită pentru misiuni de salvare și transport de urgență.
Din punct de vedere al design-ului, inelul se poate deschide și pliere, permițând transportul într-o valiză de mărime medie. Costul materialelor pentru cadru este sub 15 franci elvețieni, exclusiv rotoare, baterii și electronică. O altă aplicație propusă de Girardi este montarea unei plase în centrul gol al dronei, pentru capturarea altor drone nedorite.
De ce este stabilă?
După o coliziune, cadrul vibrează și imaginile camerei devin neclare. Pentru a rezolva această problemă, echipa a implementat o metodă de inteligență artificială care învață drona să se stabileze după impact, imitând un reflex natural.
Deși progresele sunt semnificative, cercetătorii recunosc că încă mai este drum lung până la zboruri autonome sigure în afara mediului controlat al laboratorului.
Un proiect de cinci ani!
Proiectul a fost dezvoltat de-a lungul a aproximativ cinci ani.
Girardi mărturisește că inițial era sceptic față de posibilitatea zborului fără o întăritură centrală rigidă. Totuși, a fost captivat de abordarea inovatoare și, după ce a încercat prototipul, a confirmat că funcționează. Această descoperire deschide calea către generația următoare de drone reziliente și adaptive.
Sursă: Mediafax