Unde se duc cele 865 de miliarde de euro?
Curtea de Conturi Europeană a tras un semnal de alarmă serios privind capacitatea de a monitoriza fluxurile financiare din noua arhitectură bugetară a Uniunii Europene.
Ultimele știri
Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politice
Întreruperi de curent de luni în București, Ilfov și Giurgiu
TikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintale
Karol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altoraȘeful instituției de audit, Tony Murphy, a subliniat într-o declarație pentru Politico că reformele propuse pentru perioada 2028-2034 riscă să transforme urmărirea banilor publici într-o misiune extrem de dificilă.
Deși Comisia Europeană vrea să le ofere statelor membre o flexibilitate mai mare în fața crizelor – fie că vorbim de conflicte, șocuri economice sau calamități –, această libertate vine cu un preț: slăbirea controalelor centralizate.
În practică, noul cadru legislativ mută responsabilitatea pe umerii guvernelor. Murphy a descris această schimbare printr-o metaforă simplă: țările primesc sume uriașe, având însă obligația de a garanta singure că banii sunt împărțiți corect. Această abordare rupe tiparele tradiționale care mizau pe verificări centralizate și lasă loc unor semne de întrebare legate de transparența reală.
Una dintre schimbările majore propuse de executivul comunitar este comasarea mai multor fonduri într-un singur mecanism de tip omnibus, botezat Planuri de Parteneriat Național și Regional. Acest instrument ar urma să gestioneze aproximativ 865 de miliarde de euro, adică aproape jumătate din bugetul multianual estimat inițial de Comisie la circa două trilioane.
În loc ca agricultura, dezvoltarea regională și alte domenii să aibă circuite separate, cu reguli clare și audite dedicate, cei mai mulți bani vor veni prin planuri naționale la pachet.
Chiar dacă statele vor avea mână liberă să-și stabilească prioritățile în limitele normelor UE, sistemul devine mult mai greu de descâlcit.
Pentru România, miza este uriașă. Noul mecanism va îngloba atât fondurile de coeziune, cât și pe cele agricole, doi piloni vitali pentru infrastructură, sate și reducerea decalajelor economice.
Secretele din spatele noilor fonduri?
Totuși, Murphy avertizează că amestecarea unor programe cu scopuri atât de diferite într-un singur canal va sufoca practic verificările. Întrebarea e simplă: merită să sacrifici claritatea contabilă de dragul flexibilității?
Contextul e deja îngrijorător, dacă ne uităm la neregulile din trecut. Ultimele rapoarte ale auditorilor europeni arată că erorile din cheltuielile UE s-au ridicat la circa cinci miliarde de euro. Atenție, aceste sume nu înseamnă automat furt sau fraudă; ele includ și bani cheltuiți cu încălcarea regulilor de eligibilitate sau a legislației privind achizițiile publice.
Murphy atrage atenția că viitorul sistem va face aproape imposibilă estimarea corectă a pagubelor provocate de nereguli. Motivul? Autoritățile de audit din fiecare țară lucrează după reguli și metode diferite, ceea ce fragmentează tabloul general la nivel european.
De altfel, Wolfgang Stolz, șeful de cabinet al președintelui Curții de Conturi, a punctat că verificările interne au arătat constant probleme legate de seriozitatea controalelor naționale. Altfel spus, instituțiile locale nu sunt mereu suficient de riguroase.
Iar riscurile nu sunt doar pe hârtie. În Grecia, autoritățile au deschis anchete pentru subvenții agricole plătite pe pășuni inexistente sau terenuri fără drepturi legale.
În Slovacia, banii pentru turism rural au ajuns la proprietăți de lux, existând suspiciuni că proiectele au ratat ținta inițială. Murphy susține că Politica Agricolă Comună era mult mai simplu de controlat când avea un capitol separat, departe de alte domenii.
Noua arhitectură se inspiră parțial din Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR), născut în pandemie și folosit inclusiv pentru PNRR-ul României.
Acest model condiționează banii de îndeplinirea unor jaloze, lăsând guvernelor mână liberă la reforme. Doar că, notează Murphy, această libertate a adus și o ceață deasă în jurul beneficiarilor finali. Dacă înainte auditorii puteau verifica direct ferma subvenționată, acum lucrurile sunt mult mai complicate.
Sursă: Mediafax