Anca Iosif a mers singură pe Via Transilvanica și a învățat să asculte diferențele

Poți asculta pe cineva cu care nu ești de acord fără să vă certați?

Jurnalista Anca Iosif a parcurs 1.400 de kilometri pe Via Transilvanica, singură, în două etape, la patru ani distanță.

Ultimele știri

Trump susține că are obligația de a interzice anumite publicații la Casa AlbăPasajul Ciurel va fi prelungit spre Centură, Iuliu Maniu respirăPrimarul Ciucu critică semafoarele stricate din București, în timp ce susține că nu-i lasă să fie eficientPunerea în siguranță a blocului din Rahova începe cu 480 de susținători

A descoperit pe traseu oameni cu perspective și orientări politice diferite și a avut ocazia să facă un exercițiu: cum să ne ascultăm unul pe celălalt fără să ne certăm?

Și pauza asta nu înseamnă că trebuie să fie 700 de kilometri pe Via Transilvanica.

Pauza poate să însemne că mergi un weekend la Brașov sau că te reapuci de alergat sau de pictat, orice-ți făcea ție bine în trecut, continuă Anca Iosif, într-o discuție cu HotNews.

Jurnalista freelance de mediu, cu peste 15 ani de experiență în domeniu, a străbătut cei 1400 de kilometri care compun Via Transilvanica, de la Putna la Drobeta Turnu-Severin pe jos, în două runde.

Primii 700 de kilometri i-a făcut în 2021, cu ochii de reporter, pentru un material scris în Dor, revista la care lucra atunci. Am făcut un pitch cu traseul ăsta, și am zis că trebuie să scriem despre el, având în vedere și experiența mea montană (n. r.

Jurnalismul ca exercițiu de ascultare: cum ne înțelegem fără să ne certăm?

de peste 20 de ani face diverse drumeții pe munți).

M-am considerat persoana potrivită să merg pe teren și să văd ce a făcut echipa de la Tășuleasa Social acolo, prin ce zone trece drumul, cum se raportează sătenii și cum ne raportăm noi la el, în prima vară post-pandemică, explică ea.

Pe parcursul traseului, Anca Iosif a întâlnit agricultori din Maramureș care exprimau îngrijorări privind accesul la finanțări europene pentru exploatații mici, precum și tineri din orașe precum Sibiu sau Brașov care susținea nevoia de politici mai aggressive în domeniul climatului. Aceste conversări, adesea neplanificate și desfășurate la masa deasă sau în curtea unei biserici, au revelat o linie comună: dorința de a fi auzită, indiferent de origine sau nivel de educație.

Jurnalista a subliniat că, în contrast cu polarizarea observată în spațiile online, interacțiunile față față au permis o înțelegere mai profundă a motivării din spate ale opiniilor contrarie, reducând tendința de a eticheta rapid celălalt ca „dusman”.

Experiența pe Via Transilvanica a consolidat convingerea lui Anca Iosif că jurnalismul nu trebuie doar să informeze, ci să facă loc pentru întâlniri autentice. A sugerat că reportajele de teren, mai ales cele efectuate în condiții de izolare relativă și observare atentă, pot funcționa ca „poduri” între grupuri sociale care, în contexte urbane, se izolează în bule de filtru.

A menționat că, în timp ce media tradițională adesea amplifică conflictul pentru a atrage atenția, existența unor inițiative precum aceasta demonstrează că există un public interesat de povești care privilegă complexitatea în loc de simplism.

A concluzionat că astfel de experiențe ar trebui să devină parte din formarea jurnalistilor, nu doar o excepție romantică.

Sursă: hotnews

Conținut scris de redacția noastră sectorul-2.ro / Andrei Marinescu și asistat AI.