Un continent sub presiune!
Analiza politoloagei olandeze Catherine De Vries, publicată recent de The Guardian, aruncă o umbră grea asupra coeziunii blocului european.
Ultimele știri
Replica AEP la acuzațiile PNL privind favorizarea PSD prin modificarea legii partidelor politice
Întreruperi de curent de luni în București, Ilfov și Giurgiu
TikTok încalcă legea UE Comisia avertizează despre impactul algoritmului asupra sănătății mintale
Karol Nawrocki avertizează pe Ursula von der Leyen: Europa Centrală nu poate fi doar destinatară a deciziilor altoraEvenimentele din ultimele zile subliniază fragilitatea unui sistem aflat la limită: sâmbătă, o mulțime imensă a ieșit pe străzile din Franța, provocând aproximativ o mie de arestări în urma confruntărilor cu poliția, care a folosit gaze lacrimogene și artificii în capitală.
În Italia, sindicatele au anunțat o grevă generală pentru 30 octombrie, sub lozinca „Jos armele, sus salariile”.
Aceste mișcări, care se întind de la Paris la Milano și Madrid, au la bază aceeași anxietate profundă față de viitor și o furie mocnită: guvernele nu mai răspund așteptărilor cetățenilor.
Problemele enumerate par fără sfârșit: costuri locative excesive, salarii stagnante, prețuri care urcă fără oprire și un sistem educațional care pare că nu mai funcționează. Cine plătmeste prețul politic? Impactul politic al acestor tulburări este deja vizibil pe tabla de șah a Europei.
Spania va merge la urne pe 29 noiembrie, în urma alegerilor anticipate convocate de Pedro Sánchez, după ce partidele PP, Vox și Junts au respins în Parlament decretele sale privind politica locativă. Mișcările de stradă au crescut în amploare după cazul emblematic al unei femei de 87 de ani, evacuată forțat din locuința ei în Madrid. În Franța, alegerile prezidențiale sunt programate pentru aprilie, în timp ce Polonia, Italia și alte state mici vor vota până la sfârșitul lui 2027. De Vries subliniază o realitate simplă: dacă Uniunea Europeană nu ar exista, europenii ar avea toate motivele să o creeze.
Cele 27 de state membre formează împreună o piață unică cu 450 de milioane de cetățeni și o economie de aproape 19.000 de miliarde de euro, a treia la nivel mondial, după SUA și China.
Germania, cel mai mare stat, are 84 de milioane de locuitori și o economie de aproximativ șase ori mai mică decât cea americană. Douăzeci dintre statele membre au mai puțin de 12 milioane de locuitori, o cifră mai mică decât jumătate din populația orașului Shanghai.
Germania, cel mai mare stat: cum schimbă puterea dinamicile UE?
De ce supraviețuiește Bruxelles-ul? Blocul comunitar a fost declarat „pe moarte” după Brexit, pandemie și criza energetică, dar a supraviețuit de fiecare dată. Tocmai deciziile lente și compromisurile dificile, pe care euroscepticii le critică aspru, fac imposibil ca o singură forță politică să preia controlul absolut.
Miza reală, conform autoarei, este „suveranitatea efectivă”: capacitatea de a influența politica energetică, comercială, de migrație și de apărare, domenii pe care niciun stat nu le mai poate controla în mod independent.
Provocarea imediată este bugetul UE pentru perioada 2028-2034, evaluat la aproape 2.000 de miliarde de euro.
Toate statele cer mai multă securitate și competitivitate, dar nu se ajunge la un consens privind distribuirea costurilor: Franța propune taxe noi la nivel european, în timp ce alte state se opun categoric. La summitul din 15-16 octombrie, Emmanuel Macron a solicitat liderilor un acord înainte de Crăciun, avertizând că din ianuarie nu va mai exista spațiu politic pentru compromisuri.
Cancelarul german Friedrich Merz a recunoscut că pozițiile statelor sunt încă foarte îndepărtate. Unde duc pașii extremei drepte? Marine Le Pen nu mai susține ieșirea din zona euro sau un referendum de tip Brexit.
Totuși, programul ei ar slăbi Uniunea din interior, transformând-o într-o simplă „Europă a națiunilor”.
Lidera extremei drepte a promis reducerea contribuției Franței la bugetul comunitar și a cerut liderilor UE să nu încheie niciun acord înainte de alegerile franceze.
Calendarul este extrem de încărcat: greva generală din Italia pe 30 octombrie, un summit extraordinar dedicat bugetului la sfârșitul lui noiembrie, alegerile din Spania pe 29 noiembrie și summitul decisiv din decembrie.
Pentru De Vries, nemulțumirea publică nu poate fi pur și simplu negociată la birourile de la Bruxelles. Francezii, italienii și spaniolii cer servicii publice eficiente, locuințe accesibile, securitate economică și sentimentul elementar că își controlează propriul viitor.
Sursă: Mediafax