Semnele tusei cerebrale se ascund adesea în spatele oboselii și stresului

Simptomele variază în funcție de sediul exact al tumorii!

Manifestările clinice generate de tumora cerebrală sunt extrem de variabile, determinate de localizarea anatomică precisă a leziunii, de volumul acesteia și de rapiditatea cu care crește formațiunea. În stadiile incipiente, indiciile de alarmă, cum ar fi oboseala persistentă, dificultatea de a se concentra sau fluctuațiile bruște de dispoziție, sunt de regulă subtile și sunt frecvent atribuite factorilor banali, precum stresul zilnic sau lipsa somnului.

Pe măsură ce patologia evoluează, pot debuta semne mai specifice, inclusiv cefaleea recurentă, episoadele convulsive, deficitul motor unilateral sau perturbarea funcțiilor vizuale și verbale.

Conform explicațiilor oferite de Walavan Sivakumar, neurochirurg la Pacific Neuroscience Institute din Torrance, California, pentru publicația Prevention, tumorile cerebrale primare iau naștere direct în parenchimul cerebral sau în membranele care îl protejează. Printre cele mai răspândite categorii de neoplasme se numără meningioamele și glioamele. Meningioamele se originază din meninge, straturile fibroase care acoperă hemisferele cerebrale și coloana vertebrală. Potrivit datelor furnizate de Johns Hopkins Medicine, aceste formațiuni constituie circa 30% din totalul tumorilor cerebrale.

Majoritatea meningioamelor au un caracter benign și prezintă o viteză de multiplicare lentă, putând rămâne nedescoperite ani întregi.

Incidența acestor tumori este de aproximativ trei ori mai mare la populația feminină comparativ cu cea masculină, iar frecvența lor crește semnificativ după împlinirea a 70 de ani.

Glioamele, în schimb, provin din celulele gliale, care au rolul de a susține și a proteja neuronii. Această categorie include o gamă largă de subtipuri, variind de la forme cu progresie lentă până la glioblastom, considerat cel mai agresiv tip de tumoră cerebrală primară la adulți.

Totuși, caracterul benign al unei formațiuni nu garantează absența simptomelor.

Deoarece cavitatea craniană este un spațiu închis și rigid, chiar și un neoplasm necanceros poate exercita o presiune mecanică asupra țesuturilor adiacente, generând manifestări clinice evidente.

Rohan Ramakrishna, șeful secției de neurochirurgie de la NewYork-Presbyterian Brooklyn Methodist Hospital și Weill Cornell Medicine din SUA, a precizat că metastazele cerebrale sunt, de fapt, mai frecvente decât tumorile primare. Rezultă din migrarea celulelor maligne spre unde? Acestea rezultă din migrarea celulelor maligne spre creier din alte organe, fiind asociate cel mai adesea cu cancerul pulmonar, cancerul mamar și melanomul, conform unei sinteze publicate în 2019 în revista Journal of Cancer Metastasis and Treatment.

Structura rigidă a craniului înseamnă că orice creștere a volumului unei formațiuni duce la o compresie a țesutului cerebral înconjurător. Când presiunea internă crește, se instaurează hipertensiunea intracraniană. Manifestările clinice ale unei tumori depind predominant de regiunea afectată, dimensiunea neoplasmului și ritmul său de proliferare.

Deoarece fiecare zonă a creierului îndeplinește funcții distincte, chiar și o leziune de mici dimensiuni poate produce simptome pronunțate dacă este situată într-o arie critică, în timp ce o masă voluminoasă poate rămâne asimptomatică pentru o perioadă îndelungată dacă se află într-o zonă cu rezerve functionale mari. Formele care cresc rapid tind să genereze semne clinice mai devreme decât cele cu evoluție lentă, a subliniat expertul.

Edemul peritumoral, definit prin acumularea excesivă de lichid în țesutul vecin leziunii, poate agrava compresia asupra structurilor cerebrale.

Printre primele indicii, care sunt adesea neshiționate, se numără oboseala cronica, episoadele de confuzie, modificările fine ale temperamentului sau ale personalității, un deficit subtil de echilibru, vedere încețoșată intermitentă și dificultăți de concentrare care se intensifică progresiv. Deoarece aceste simptome sunt comune și în alte afecțiuni frecvente, ele explică parțial întârzierea diagnosticului. Formațiunile mici sau cele cu creștere foarte lentă pot fi asimptomatice, iar în celelalte cazuri, manifestările apar treptat. Cefaleea reprezintă unul dintre cele mai cunoscute semne de alarmă.

Aceasta poate fi mai intensă în dimineața devreme, la trezire, și poate fi însoțită de greață și vărsături. Intensitatea durerii se poate accentua la tuse, strănut sau efort fizic, momente în care presiunea intracraniană crește. Cu toate acestea, durerile de cap asociate tumorilor nu urmează întotdeauna acest tipar clasic.

O sinteză publicată în 2024 în revista Neurologic Clinics a demonstrat că cefaleea este prezentă la aproximativ 48-71% dintre pacienți, iar caracteristicile sale variază în funcție de localizare, tipul histologic, viteza de creștere și presiunea intracraniană. Uneori, durerile seamănă cu formele obișnuite de cefalee.

Într-un studiu publicat în 2018 în revista Cephalalgia, care a analizat 527 de adulți diagnosticați cu gliom, cefaleea a fost simptomul de debut la 12,5% dintre ei.

Prima criză epileptică la această vârstă?

Dintre acești pacienți, 47% au descris o durere similară cefaleei de tensiune, în timp ce 42% au prezentat tiparul considerat specific pentru tumorile cerebrale.

Criza epileptică poate constitui semnul inaugural al unei tumori. Epilepsia este mai frecventă în cazul tumorilor cu evoluție lentă, în special glioamele de grad scăzut.

Convulsiile apar atunci când activitatea electrică normală a creierului este perturbată brusc. Unele crize implică ambele emisfere de la început, provocând pierderea conștienței și mișcări convulsive.

Altele pornesc dintr-o singură regiune și se manifestă prin mișcări involuntare ale unui membru superior sau inferior, dificultăți de vorbire sau tulburări vizuale, precum apariția unor lumini intermitente.

Orice primă criză epileptică survenită la vârsta adultă necesită o evaluare medicală urgentă pentru stabilirea etiologiei, indiferent de durata acesteia.

Apelarea serviciului de urgență 112 este obligatorie dacă criza durează cinci minute sau mai mult, dacă episoadele se repetă fără ca pacientul să revină la starea de bază între ele, sau dacă există dificultăți de respirație sau pierderea conștienței persistă.

Diversitatea funcțională a regiunilor cerebrale face ca simptomele să varieze în funcție de sediul exact al tumorii. Formațiunile localizate în lobul frontal, situat în partea anterioară a creierului, pot altera personalitatea și comportamentul, afectând memoria, capacitatea de planificare și procesarea limbajului. Neoplasmile din lobul parietal pot genera tulburări de sensibilitate și dificultăți de orientare spațială. Lobul temporal, implicat în stocarea memoriei și în înțelegerea vorbirii, este adesea asociat cu declanșarea crizelor epileptice. Leziunile din lobul occipital, din spatele craniului, pot compromite vederea. Cerebelul, esențial pentru echilibru, poate cauza mers instabil, lipsă de coordonare și mișcări oculare involuntare dacă este afectat de o tumoră.

Trunchiul cerebral, care asigură legătura dintre creier și măduva spinării și controlează funcții vitale precum respirația și deglutiția, poate genera vedere dublă, dificultăți la înghițire și slăbiciune musculară.

Adenomul hipofizar, o formațiune de obicei benignă care se dezvoltă la nivelul glandei pituitare, situată la baza creierului, poate afecta vederea prin comprimarea căilor optice, în special a chiasmei optice. O manifestare caracteristică este pierderea progresivă a vederii periferice, în special a componentelor laterale ale câmpului vizual. Deoarece limbajul este gestionat de alte zone, acest tip de tumoră nu provoacă, de regulă, tulburări de vorbire.

Impactul asupra comportamentului este, de asemenea, semnificativ.

O persoană cu temperamental calm poate deveni irascibilă și ușor de iritat. În cazuri avansate, pot apărea episoade de agresivitate, impulsivitate sau chiar halucinații. Simptomele depressive sunt frecvente, rezultând fie din modificările neurologice induse de boală, fie din reacția psihologică la diagnostic și tratament.

Deficiturile de memorie pot include dificultatea de a reține informații noi, uitarea conversațiilor recente sau a locului unde au fost plasate obiecte personale. Gravitatea acestor probleme depinde strict de regiunile afectate. Walavan Sivakumar a subliniat că orice simptom neurologic nou, persistent sau progresiv, trebuie evaluat de un specialist.

Cefaleea recentă trebuie investigată cu atenție, mai ales dacă este însoțită de greață, vărsături, tulburări vizuale sau dacă intensitatea crește de la o săptămână la alta.

Când se suspectează un neoplasm cerebral, investigația imagistică preferată este rezonanța magnetică (RMN), care poate identifica formațiunea și alte modificări cerebrale relevante, a precizat Rohan Ramakrishna. Există, totuși, semne care impun solicitarea ajutorului medical de urgență.

O durere de cap extrem de intensă, de debut brusc, amorțeala sau slăbiciunea instalată brusc pe o jumătate a corpului, dificultățile de vorbire și prima criză epileptică sunt motive suficiente pentru a suna imediat la 112.

De asemenea, o criză ce durează cinci minute sau mai mult, sau repetarea crizelor fără recuperarea stării normale între ele, constituie urgențe medicale majore. Aceste manifestări nu indică automat prezența unei tumori, ci pot fi semne ale altor condiții grave, inclusiv un accident vascular cerebral.