Salata contaminată poate provoca colon iritabil cu simptome digestive ce durează ani întregi

Majoritatea cazurilor de intoxicaţie alimentară se termină rapid, de obicei în câteva zile, când diarea

Salata contaminată poate provoca colon iritabil cu simptome digestive ce durează ani întregi.

O infecție alimentară poate trage rezultatele pe termen lung, chiar și ani după ce agentul patogen s‑a dispus.

În cadrul unei infecţii intestinale, aproximativ unul dintre zece persoane încearcă să dezvoltă sindromul de intestin iritabil postinfecţios (SII‑PI), o afecţiune marcată de dureri abdominale și de tulburări ale tranzitului ce pot rămâne foarte timp.

Cercetătorii încearcă să clarifică de ce atâta indivizi se vindecă complet, în timp ce la alţii simptomele digestive persistenţe continuă. Explicaţiile posibile se referă la compoziţia microbiomului intestinal, la funcţionarea sistemului imunitar şi la interacţiţia dintre creier şi gut.

Majoritatea cazurilor de intoxicaţie alimentară se termină rapid, de obicei în câteva zile, când diarea, crampele şi alte manifestări digestive dispăresc.

În contras, existenţi care continuă să trăiască afecţiuni pe termen extins, chiar şi ani, cu dureri recurgente, umflare permanentă şi schimbări alternând diaree cu constipare. Această situaţie este numită sindromul de intestin iritabil postinfecţios.

Riscul a devenit din nou interesant pentru cercetători după o serie de izbucniri de infecţii transmise prin alimente în Statele Unite, legate de produse ca salata verde, legume congelate, germenii vegetali comestibili, ouă şi ardei iuţi, în raport cu un articol publicat de National Geographic.

Un singur foc, declanşat de parazitul Cyclospora asociat cu salata iceberg, a afectat aproape zece de mii de oameni. Deşi tematica a fost investigată de peste zece ani, cauza exactă a SII‑PI nu este încă stabilită cu complet.

Cercetările indicate că afecţiunea poate apărea ca o urma a unei serie de modificări innumite în organismul uman la urma unei infecţii intestinale.

Riscul este mai mare în cazurile de infecţii bacteriene şi parazitare decât în cele viragonice. Printre agentii patogeni mai frecventi, se numără parazitul Giardia şi bacteriile Campylobacter, Salmonella, Escherichia coli şi Shigella.

Mark Pimentel, gastroenterolog la Centrul Medical Cedars‑Sinai din Los Angeles, citat de National Geographic, a întrebat: „Dacă am avut o zi de diaree imediat ce-am revenit din Mexic acum zece ani, o să-mi mai amintesc de asta?”. O analiză anterioară a estimat că aproximativ 9% dintre toate cazurile de sindrom de intestin iritabil au o origine postinfecţioasă.

Pimentel, sină, sugerează că proporţia reală ar putea fi mult mai mare, posibile să ajungă la 60%, motivită faptul că mulţi pacienţi nu se amintesc mai întâi de episodul infecţios ce a porniţi boala.

De asemenea, SII‑PI nu este singura afecţiune digestivă care poate apărea după o infecţie intestinală

De asemenea, SII‑PI nu este singura afecţiune digestivă care poate apărea după o infecţie intestinală. Lin Chang, gastroenterolog la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), care studiază interacţiţia gut‑creier, a subţionat că uneia dintre afecţiunile ce pot urmări o infecţie este dispepsia funcţională postinfecţioasă.

Această manifestare se prezintă adesea cu dureri în zona superioară a abdomenului, cu senzaţia de sătie rapidă după masă sau cu plenitudine neplăcută. Nu se știe cu certitudine dacă dispepsia funcţională postinfecţioasă se produce prin aceleaşi mecanisme ce culcă la SII‑PI.

O abordare posibilă se bazează pe modificările pe care microbiomul intestinal le face.

Infecţiile pot perturba echilibrul comunităţii de microorganisme ce trăiesc în tractul digestiv; recobirea acesteia poate dura zile, săptămâni sau chiar perioade mai lungi, în funcţie de severitatea și de tipul infecţiei.

În cadrul unui studiu conduşcut de Madhusudan Grover, gastroenterolog la Mayo Clinic, care a urmărit un set mic de pacienţi timp de un an după infecţie cu Campylobacter, au fost identificată dispariţele unor microorganismi intestinale care nu au revenit în perioada de observare.

Această observaţie sugerează că alterările la nivelul comunităţii microbiene pot avea efecte ulterioare.

Cercetările pe şi şi ale lui Grover arată că pierderea biodiversității a microbiomului poate intensifica activitatea proteazelor – enzimele care descompun proteinele şi care, în condiţii normale, sunt regulate de anumite bacteriile intestinale.

De asemenea, existenţi susţin că un sistem de apărare reglat în zona intestinală recenţment‑infligentă poate deveni disfuncţionat.

Cercetătorii au şi investigat impactul infecţiilor asupra sistemului nervos enteric, reţea de neuroni ce se află în periferii tractului digestiv şi care conţine mişcările intestinale şi transferul senzaţiilor. Experimente realizate pe animale au demonstrat că anumite infecţii pot provoca deteriorare sau distruggere a unei părţi dintre aceste neuroni, rezultând în modificări perenne ale motilităţii intestinale.

Nu este clar dacă aceştia procesi se întâmplă și la oameni.

Benjamin Levy, gastroenterolog la Universitatea din Chicago, a observat la pacienţii săi semne de hipersensibilitate intestinală, adică o Mişcările obișnuite ale intestinei, care în mod obișnuit trec neobservate, pot deveni percepute ca dureroase.

„Pacienţii cu SII‑PI percep peristaltismul ca durere”, a explicat medicul, unde peristaltismul se referă la contracţiile musculare nevoluntare care deplasează conţinutul prin tubul digestiv.

O altă hipoteză, susţinută de Mark Pimentel, încerca să ofere o explicare privind cum o infecţie bacteriană ar putea declanşte o serie de modificări.