Rogobete atacă USR și Fritz pentru confiscarea politică a Revoluției din 1989

Într-o declarație vehementă, Rogobete a subliniat că Timișoara nu poate fi redusă la figura lui Fritz

Dominic Fritz, președintele USR, a transformat manifestația de weekend, „Timișoara. Revoluția continuă”, într-un instrument de mobilizare electorală, chiar înainte de a părăsi funcția de primar. Această mișcare a provocat reacții aspre, iar Alexandru Rogobete a intervenit public, criticând dur încercarea partidei de a anexa simbolic memoria Revoluției din decembrie 1989. Pentru el, aceasta este o confiscare politică a unei perioade cruciale din istoria națională — o practică inadecvată și ofensatoare pentru semnificația profundă a acelui moment.

Într-o declarație vehementă, Rogobete a subliniat că Timișoara nu poate fi redusă la figura lui Fritz, iar Revoluția nu este o proprietate exclusivă a USR. El a amintit că orașul a fost unul dintre principalele sanctuare ale democrației românești, locul de unde a izbușnit revolta populară împotriva regimului comunist. Cetățenii obișnuiți au ieșit în stradă pentru a se opune unei dictaturi autentice, cerând libertatea — adesea cu prețul vieții. Aceste evenimente sunt punctul de plecare al calea României spre libertate, democrație și integrare în Occident. Pretensiunea lui Fritz și a USR de a fi continuatoarea directă a Revoluției sună, opinia lui Rogobete, ca o încălcare a decenței politice și o răsturnare a sensibilității istorice.

Critica lui Rogobete nu se oprește la nivel simbolic

Un aspect care intensifică criticile este că Dominic Fritz a obținut cetățenia română relativ recent. Deși are toate drepturile politice ale oricărui cetățean, acest lucru nu justifică, în viziunea lui Rogobete, asumarea simbolică, în numele unei formațiuni politice, a continuității unei mișcări care a avut loc acum aproape patru decenii. Mulți alți au riscat sau au pierdut viața pentru aceleași idealuri. Rogobete spune că, după ani în politică, USR nu lasă în urmă o moștenire solidă care să justifice această revendicare simbolică. El vede în activitatea partidului un exces de scandaluri, dezbinări interne și agresivitate, contrastate cu lipsa de proiecte concrete pentru binele țării.

Critica lui Rogobete nu se oprește la nivel simbolic. El a contestat și va continua să conteste pozițiile care i se par contrare intereselor României, dar consideră că a avea îndrăzneala de a se poziționa lângă eroii din decembrie 1989, pretinzând că îi urmești pașii, depășește orice limită a bunului simț politic. Pentru el, Timișoara îi aparține timișorenilor, iar Revoluția îi aparține celor care au avut curajul de a se lupta și a muri pentru libertate, precum și memoriei democratice a întregii națiuni. Sacrificiul lor nu trebuie transformat într-un simplu slogan de campanie electorală.

În încheiere, Rogobete a exprimat dorința că cetățenii să evalueze singuri distanța dintre pretențiile actuale ale USR și realitatea istorică a Revoluției. El cere respect pentru eroi, spînând că nu au murit ca să ofere alibiuri politice altora. Deși Radu Marinescu a criticat anterior tonul lui Fritz, mesajul rămâne același: Revoluția nu este proprietatea niciunui partid, iar Timișoara nu este Dominic Fritz. USR ar trebui să se gândească de două ori înainte de a pretinde o legătură directă cu acel moment istoric — pentru că românii vor judeca dacă aceasta este justificată de fapte concrete sau doar de retorică.