Riscurile crizei energetice din România până în 2030: facturile vor crește semnificativ

40 de riscuri critice dacă nu intervenim prompt!

Facturile energetice din România urmează să crească semnificativ până în 2030, conform avertismentului lansat de Dumitru Chisăliță, conducătorul Asociației Energia Inteligentă (AEI). El descrie situația actuală ca una în care economia națională este asfixiată de costurile exorbitante ale utilităților.

Analiza detaliată prezentată de liderul AEI evidențiază o serie de amenințări majore, susținute de date concrete: prețul curentului electric a urcat cu 112% în ultimele două ani, tariful pentru gaze naturale a crescut cu 126%, iar combustibilii au înregistrat o majorare de 55%.

La acestea se adaugă o povară fiscală ce depășește 26%, transformând activitatea zilnică a firmelor într-o luptă constantă pentru menținerea existenței.

În ciuda acestor provocări, AEI nu se limitează la diagnosticarea problemelor, ci oferă o hartă de acțiune compusă din zece pilieri esențiali. Chisăliță subliniază că România nu suferă, în primă instanță, de o lipsă de resurse fizice, ci de o defalcare în sincronizare, implementare și conducere.

Deși statul deține un portofoliu diversificat – incluzând gaze naturale, capacitate hidroenergetică, parc nuclear, zăcăminte de cărbune, biomasă, infrastructură de rafinare și un potențial regenerabil semnificativ – țara rămâne dependentă de importuri în intervalele orare de vârf, suportând în același timp cote ridicate pe piață.

Analiza tehnică identifică 40 de riscuri critice care se materializează dacă nu se intervine prompt. Perioada cuprinsă între 2027 și 2030 va găsi România într-o poziție paradoxală: bogată în resurse, dar cu un sistem energetic fragmentat și neoptimizat. Retragerea prematură a capacităților pe cărbune, înainte ca centralele pe gaze să devină operaționale, alături de întârzierile în sectorul nuclear și hidroenergetic, vor perpetua dependența externă.

De asemenea, extinderea surselor regenerabile fără a fi însoțită de rețele robuste, mecanisme de flexibilitate și sisteme de stocare va menține volatilitatea prețurilor, erodând competitivitatea industrială și mărunțind numărul utilizatorilor vulnerabili.

Lipsa unei planificări coerente, guvernanța slabă, fiscalitatea incertă și digitalizarea lentă amplifice aceste efecte negative, costurile fiind transferate finalilor prin facturi mari, importuri persistente și șanse industriale ratate.

Zece măsuri prioritare pentru contracararea tendințelor!

Problema centrală, conform expertului, constă în secvențierea defectuoasă a deciziilor administrative. Autoritățile închid capacități vechi înainte de a construi alternativele noi, extind generarea regenerabilă fără a pregăti infrastructura de rețea și stocare necesară, pregătesc extracția de gaze fără o strategie industrială clară și tratează energia ca pe o simplă sursă de venit bugetar, ignorând rolul său de fundament pentru competitivitate.

Pentru a contracara aceste tendințe, planul propus vizează zece măsuri prioritare.

Prima implică aplicarea strictă a regulii conform căreia o capacitate se închide doar după ce înlocuirea sa este finalizată, accentuând terminarea centralelor pe gaze și a hidrocentralelor deja începute.

A doua măsură vizează exploatarea optimă a gazelor din Marea Neagră și a rezervelor interne pentru a susține industria, agricultura, termoficarea și comunitățile locale.

A treia prioritate este accelerarea construcției Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, combinată cu o evaluare realistă a proiectului de reactoare modulare mici (SMR), bazată pe costuri, maturitate tehnologică și disponibilitatea fondurilor.

A patra direcție presupune crearea unui mix complex de stocare, incluzând baterii, acumulări hidro prin pompaj, stocare termică și mecanisme de consum flexibil. A cincea măsură cere reproiectarea integrată a întregului sistem energetic și modernizarea rețelelor de electricitate, gaze și termoficare. A șasea recomandă abandonarea plafonărilor generaliste în favoarea unei protecții țintite pentru utilizatorii vulnerabili și a unor contracte cu prețuri previzibile pentru sectorul industrial. A șapta vizează profesionalizarea managementului companiilor din domeniu și desemnarea unui responsabil nominal pentru fiecare proiect strategic. A opta măsură impune o planificare unitară a consumului și o zonare energetică a localităților, pentru a evita suprafețele de infrastructură concurente. A noua reformă se concentrează pe piață, prin dezvoltarea contractelor pe termen mediu și lung și a portofoliilor diversificate.

Ultima, a zecea, cere adoptarea unui cod fiscal energetic stabil, capabil să încurajeze investițiile și să amortească presiunea asupra facturilor finale.

Obiectivele cantitative pentru 2030 sunt precise: se vizează obținerea a 3.500–4.500 MW de putere controlabilă nouă sau reabilitată, inclusiv minim 500 MW din surse hidro, 15–20 GWh de capacitate de stocare și 1.000 MW de consum flexibil. Se urmărește și valorificarea internă a 2–3 miliarde metri cubi de gaze anual. Alte ținte includ atingerea unui avans fizic de minim 30% la Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă.