Reforma educației: autonomia școlilor și schimbări în angajarea profesorilor

Ce vrea reforma?

Cabinetul propus de Luca Niculescu, depus joi la Parlament, prevede o reorganizare profundă a sistemului preuniversitar. În centrul propunerii se află delegarea puterii decizionale la nivelul fiecărei școli și al consorțiilor școlare, ceea ce ar însemna o autonomie extensivă pentru instituții.

În textul propus apar expresii precum „descentralizăm real, cu resurse”, sugerând că profesorii ar putea fi angajați direct de școli, că acestea ar avea control asupra programelor didactice și că ar gestiona bugetele proprii.

Astfel, se ar putea întări cea mai semnificativă schimbare în guvernarea educației preuniversitare din ultimele decenii.

Documentul nu folosește termenul explicit „autonomie școlară”, nu prezintă un calendar de implementare și nu precizează ce prevederi legale ar fi supuse modificării.

Ce înseamnă delegarea puterii decizionale la nivel școlar?

În cadrul capitolului dedicat „Educației și cercetării”, la punctul M10, se menționează: „Descentralizăm real, cu resurse: deciziile curriculare, de personal și financiare se iau la nivelul școlii și al consorțiului școlar, iar structurile județene devin servicii de sprijin, nu de control.” Aceeași direcție este evidențiată și în secțiunea despre reforma curriculară, unde se promite reducerea supraîncărcării prin „mai multe ore opționale decise de școală”.

În prezent, angajarea profesorilor se realizează printr-un concurs național unic, organizat de Inspectoratul Județean de Învățământ Preuniversitar (DJIP) sau de Direcția de Învățământ și Cercetare (DMBIP). Conform articolului 177 alin.

(1) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, posturile didactice, vacante sau rezervate, se ocupă prin concurs național, după metodologia aprobată de ministrul Educației și consultarea partenerilor de dialog social.

Directorul instituției semnează contractul de muncă, dar nu decide cine va fi angajat. Articolul 177 alin.

Cine va angaja profesorii în viitor?

(5) prevede că angajarea se face de către directorul unității de învățământ, în calitate de reprezentant legal, pe baza deciziei de repartizare semnate de directorul general al DJIP/DMBIP.

Deoarece direcțiile județene nu au fost încă înființate, competența rămâne la Inspectoratele școlare.

Excepția se aplică doar școlilor private, care își ocupă posturile prin concursuri organizate la nivelul unității sau prin asociere temporară la nivel local, județean sau interjudețean, conform reglementărilor proprii.

Ce ar necesita schimbarea?

Pentru ca personalul să fie ales „la nivelul școlii” în instituțiile de stat, ar fi necesară o modificare a mecanismului concursului național unic. În ceea ce privește curriculumul, trunchiul comun este stabilit centralizat prin ordin de ministru. Articolul 86 alin. (2) prevede că „trunchiul comun se stabilește la nivel central prin ordin al ministrului educației”. Partea care rămâne la școală este curriculumul la decizia elevului, în cadrul ofertei școlii. Articolul 86 alin.

(5) spune că „consiliul de administrație al unității de învățământ stabilește curriculumul la decizia elevului din oferta școlii, în urma consultării elevilor, părinților/reprezentantului legal și pe baza resurselor disponibile”.

Numărul de ore alocat acestui curriculum este determinat tot la nivel central, prin planurile-cadru, care, conform articolului 86 alin. (1), prevăd „disciplinele, domeniile de studiu, modulele de pregătire obligatorii și opționale, precum și bugetul de timp alocat acestora”.

Mai multe ore opționale decise de școală pot fi realizate și fără modificarea legii prin noi planuri-cadru aprobate prin ordin de ministru. O descentralizare reală a deciziilor curriculare ar necesita însă și alte schimbări.

Cine va controla bugetele școlilor?

Finanțarea se stabilește pe baza costului standard per elev. Articolul 195 alin. (2) lit. b) prevede că directorul școlii este deja ordonator de credite, iar propunerea bugetului se adresează consiliului de administrație, conform lit. e) a aceluiași alineat. Suma controlată de școală nu depinde însă de decizia sa.

Articolul 138 alin.

(3) prevede că „finanțarea de bază se face în baza și în limitele costului standard per elev/preșcolar/antepreșcolar” și că cea mai mare parte a acestei finanțări merge pe salarii stabilite prin lege și pe posturi aprobate după normative naționale.

Programul nu precizează dacă formula de finanțare ar fi schimbată sau dacă școlile ar primi bugete globale, pe care să le folosească după prioritățile proprii.