Pisică dispărută în ploaia din centrul Bucureștiului, găsită într-un loc neașteptat

Cinci camere, fiecare colț căutat cu grijă!

În inima metropolei, cerul s-a închis ca un plic de scrisoare veche, iar ploaia a căzut cu o tristețe care părea să plângă pentru tot ce a fost și nu mai este. Soarele, de sub unghiurile sale ascunse, a aruncat întunericul peste cerul neajuns, acoperindu-l cu nori grei, asemănători pietrelor care apăsau pe inimi obosite, care nu mai privau spre alte destinații.

Această scenografie meteorologică se desfășura de cel puțin două săptămâni consecutive, o situație normală pentru sezonul toamnei în capitală.

Exact în mijlocul acestei furtuni, Prunis, pisica unor prieteni, a dispărut din locuința lor, transformându-și starea de casă într-o odisee de căutare. Numele Prunis a fost atribuit încă din momentul descoperirii ei, în timpul unei alte furtuni, în zona Câmpineanu.

Când a fost, în cele din urmă, găsită, aspectul ei era atât de șocant încât privirea ei provoca disconfort vizual, motiv pentru care descoperitorii au caracterizat-o ca fiind „gătită prună”.

Această poveste servește drept avertisment pentru toți cei care deschid ferestrele în mijlocul vijeliei, o obișnuință pe care o împărtășește, de exemplu, mama mea, care deschide fereastra în fiecare sâmbătă la șapte dimineața pentru curățenie, indiferent de anotimp și de somnul adânc al surorii mele și al meu. S-a presupus că Prunis a ieșit prin fereastra de la parter, încercând să testeze viața de afară în mijlocul intemperiilor. Această ipoteză s-a născut pe fundalul absenței totale a pisicii din interiorul apartamentului.

Cunoștințele mele locuiesc într-o locuință spațioasă, compusă din cinci camere, și au percurse fiecare colț, sperând să o găsească în interior, dorind să evite ieșirea în ploaie. Conform declarațiilor lor, proprietarii sperau că ea se află undeva în casă, pentru a nu fi nevoiți să o caute în exterior. Din punct de vedere psihologic, dacă ar fi rămas înăuntru așteptând-o, s-ar fi simțit vinovăți, întrucât Prunis, sărăcuța, nu știa unde să se ascundă.

După ce au strigat-o disperați prin toată locuința, au încercat s-o ademeni cu plic, apoi cu un ton din ăla scump, la borcan.

Au scos hainele din toate șifonierele pentru a se asigura că nu se ascunde acolo, au căutat-o în mașina de spălat vase, pe sub canapele, pe bibliotecă și chiar în cutia poștală.

În cele din urmă, proprietarii au acceptat cu perplexitate concluzia că Prunis a ieșit din casă.

Partenerul femeii a oferit să iasă singur să o caute, dar partenera ei nu putea rata această șansa de a-i reproșa ani de acum înainte.

Căutări noaptea, între 22:00 și 01:00!

Deși Prunis îl preferă pe el, pe ea nu o halește deosebit, deși a fost auzită plângând acum câțiva ani când a fost găsită. Au ieșit echipați cu pelerine și lanterne, însoțiți de înjurăturile prietenilor chemați să ajute. Eu, din păcate, nu am putut participa, fiindcă am grijă de copiii unei prietene care nu suportă să stea singuri noaptea.

Căutările s-au desfășurat între orele 22:00 și 01:00. Au strigat „Prunis” în sus și în jos, fără niciun rezultat. Ipoteza dominantă a fost că s-a ascuns într-un subsol de bloc. Oamenii s-au întors acasă, au redeschis fereastra prin care se presupune că a ieșit și au plasat litiera sub ea, sperând că mirosul va atrage Prunis înapoi.

Dimineața, ea nu era în casă. Au ieșit din nou, au strigat-o, dar rezultatele au fost nule.

Într-un moment de relaxare, deținătorul ei s-a retras la baie, chinuit de absența animalului.

Acolo, în timpul utilizării toaletei, a observat cum masca de sub duș începe să se miște și, de din spate, iese Prunis. Pisica s-a întins, l-a privit și a dat o gheară flegmatică în ușa băii, cerând să i se deschidă. El a deschis ușa, a strigat după partenera și a anunțat că Prunis era ascunsă în baie.

Partenera, care se afla la fereastra deschisă, încercând din nou s-o ademeni, a auzit strigătul și a venit țipând. Prunis nu s-a speriat, ci a rămas intactă înăuntru.

Rămâne necunoscut de ce Prunis a rezistat tentației de a consuma niște ton în seara precedentă.

Cel mai probabil motiv ar fi fost foamea sau dorința de a demonstra că ceea ce căutăm se află de obicei în interior, nu în exterior.

Extrapolez și eu. Culmea situației este că proprietarul a încercat să investigheze situația cu masca de la duș, dar nu a reușit s-o miște. Prunis a rămas.

Miau la revedere de la dumneavoastră, dar înainte de a pleca, o rugăciune: Doamne ajută și Doamne ferește, ce căutăm, ne găsește. Adișorul Pruneficatorul. Sursa fotografiei cu pisica: Dreamstime.