Misterul manuscriselor din Odiseea lui Homer descoperite după trei milenii

Unde este manuscrisul original al lui Homer?

Cele mai vechi fragmente supraviețuite au fost descoperite în Egipt, manuscrisele complete datează din Evul Mediu Bizantin, iar prima ediție tipărită a apărut în Italia în 1488. În 2018, arheologii au descoperit în Grecia o tablă de lut înregistrată cu versete din Odiseea, aducând în atenția publicului o întrebare fascinantă: cum a ajuns la noi o poveste de aproape trei mii de ani?

Homer a scris Odiseea acum aproape 3.000 de ani. Dar unde e originalul? Dacă cineva ar încerca astăzi să găsească manuscrisul original al epopeii, ar avea o surpriză.

Nu există nicio copie cunoscută care să fi fost scrisă de Homer însuși, și nici măcar nu știm cu siguranță dacă poetul a așternut vreodată povestea pe un suport material.

Cercetătorii consideră că epopeea a fost compusă în secolul al VIII-lea sau al VII-lea î. e. n. într-o lume greacă în care marile povești circulau prin intermediul așilor condeiului și al rhapsodilor care le recitau în fața mulțimilor. Astăzi, aventurile eroului pot fi găsite în volumul publicat de Literary Publishing. Cartea readuce în fața cititorilor firul narativ care a traversat aproape trei milenii, de la recitațiile anticilor până la bibliotecile noastre.

Cum au ajuns fragmentele homerice în nisipul Egiptului?

Tradiția îl leagă pe Homer de regiunea Ioniană, de lângă coasta Asiei Mici – Turcia de astăzi – dar și de insula Chios. Identitatea sa rămâne însă o enigmă, iar experții încă dezbat dacă Iliada și Odiseea au fost opera unui singur creator sau rodul unei lungi tradiții orale transmise din generație în generație.

Cert este că Odiseea nu a ieșit la lumină dintr-un mormânt uitat sau dintr-o bibliotecă secretă. Textul a supraviețuit pentru că grecii l-au memorat, l-au recitat, l-au studiat și l-au copiat neobosit. Fiecare manuscris a fost o nouă șansă pentru ca pelerinajul lui Ulise să nu se piardă în negura timpului.

Deși Homer este un pilon al Greciei antice, unele dintre cele mai prețioase dovezi materiale ale textului vin dintr-o țară aflată la sute de mile depărtare: Egiptul. Explicația stă în expansiunea elenistică de după Alexandru cel Mare și, mai ales, în climatul arid care a protejat papirusul. Dacă vrei să citești astăzi fragmentele care au rezistat mileniilor în deșert, edițiile dedicate din colecțiile fundamentale oferă o fereastră directă spre zorii literaturii universale.

În Egiptul roman și elenistic, greaca era limba administrației și a culturii, iar operele homerice figurau în programele de studiu.

Cărturarii copiau textul pe papirus, un suport vegetal obținut din stuful Nilului. În timp ce umiditatea Mediteranei a distrus majoritatea acestor documente, nisipul uscat din Egipt a acționat ca o capsulă a timpului.

Ce ascunde tabela de lut descoperită la Olympia?

Printre cele mai vechi mărturii se numără papiri din secolul al III-lea î. e. n. recuperate din zone precum Fayum sau Oxyrhynchus – un sit arheologic legendar pentru literatura greacă veche. Evident, nu vorbim despre o Odisee completă, ci despre frânturi și pasaje răzlețe. Împreună însă, aceste bucăți de puzzle îi ajută pe filologi să urmărească evoluția textului și diferențele strecurate de-a lungul secolelor.

O descoperire arheologică răsunătoare din vara anului 2018 a readus Odiseea pe prima pagină a presei internaționale.

Săpăturile din apropierea sanctuarului din Olympia au scos la iveală o tablă de lut ce conținea 13 versete din cel de-al 14-lea cântec al epopeii.

Volumul disponibil în colecțiile de referință le permite cititorilor să urmărească întreaga aventură a lui Ulise, inclusiv întâlnirea providențială cu Eumea, exact episodul din care provin versurile găsite pe mult-căutata tăbliță grecească.