Medicii rezidenți bat alarma: Vrem cursuri de comunicare cu pacienții!
Cât de mult simt rezidenții nevoia de comunicare?
Mesaj dur, dar necesar, lansat chiar la ceremonia de absolvire a UMF „Carol Davila”.
Cătălina Poiană, președinta Colegiului Medicilor din România, a pus pe tapet o realitate ignorată multă vreme: empatia și felul în care vorbim cu bolnavii contează la fel de mult ca rețeta sau bisturiul.
Ce spun diferențele de gen și specialitățile medicale?
Nu e doar o părere scoasă din burtă, ci concluzia clară a unui studiu sociologic realizat în 2026 de aceeași instituție.
Cercetarea arată o foame uriașă de pregătire practică în acest domeniu.
Exact 60% dintre respondenți recunosc că au o nevoie ridicată sau foarte ridicată de cursuri de comunicare. Doar 16% cred că stau bine la capitolul ăsta și nu simt o asemenea nevoie, în timp ce 22% au dat un răspuns neutru. Mai mult, analiza pe tranșe de experiență vine cu o surpriză: cu cât avansează în clinici, cu atât medicii simt mai acut lipsurile.
Cum ne vedem propriile abilități în fața bolnavilor?
Dacă în primii doi ani de rezidențiat 61,5% cer astfel de cursuri, procentul urcă la 64,8% în anii 5 și 6.
Nici la capitolul statistici pe sexe lucrurile nu stau la fel. 64,2% dintre femeile medic rezident își recunosc deschis nevoia de formare, în timp ce la bărbați procentul scade la 52%. Iar când vine vorba de secții, tensiunea atinge cote maxime. În pediatrie, oncologie, psihiatrie, medicină de familie și ATI, cererea depășește masiv pragul de 65–70%.
Autoevaluarea e plină de nuanțe.
Vor schimba ceva aceste date în spitale?
Deși 63% dintre participanți zic că se descurcă onorabil, doar 13,1% au curajul să spună că excelează la capitolul comunicare. Aproape jumătate dintre ei, adică 49,7%, recunosc că se descurcă decent, iar 30,4% rămân rezervați.
Plecând de la aceste concluzii tăioase, Colegiul Medicilor vine cu o propunere concretă: introducerea unor module de comunicare aplicată direct în programa rezidenților, la pachet cu evaluări serioase și feedback constant. Miza e uriașă: creșterea calității actului medical, tăierea din fașă a conflictelor absurde și o relație medic-pacient bazată pe încredere reală, nu pe neînțelegeri costisitoare.