Impactul ratingului României asupra economiei: Avertismentul lui Siegfried Mureșan

Mureșan avertizează: un efect secundar?

Avertismentul semnalat de Siegfried Mureșan privind riscul unei reduceri a ratingului de credit al României merită o analiză detaliată, mai ales în contextul în care naţiunea se află într-o fază de reequilibrare după perturbările generate de criza sanitară mondială. Europarlamentarul, care deţine de asemenea funcţia de vicepreşedinte al Partidului Popular European, a ales să prezinte publicamente preocupările sale privind vulnerabilităţile structurale ale economiei naţionale, subliniând că orice deteriorare a credibilităţii financiare a statului ar putea declanşa efecte în lanţ pe mai multe nivele ale activităţii economice și sociale.

Este esenţial să înţelegem prima dată ce reprezintă exact acest indicator pe care il menţionează Mureșan. Ratingul de credit nu este altceva decât o apreciere realizată de agenţii specializate – cum ar fi Standard & Poor’s, Moody’s sau Fitch – privind capacitatea unui entitate, fie ea un individ, o întreprindere sau un stát, să îndeplinească obligaţiile sale financiere în timp și conform condiţiilor stabilite.

Acesta nu are doar un rol informativ, ci exercită o influenţă directă asupra condiţiilor în care această entitate poate accesa capitalul pe pieţele internaţionale. Un scor favoarabel semnalizează risc redus, iar băncii şi investitorii sunt de acord să ofere dobânzi mai reduse, deoarece percepţia riscului este mai benignă.

Pe parcurs contrariu, o clasificare slabă indică un risc mai mare de încetare a plăţilor, ceea ce duce la creşterea costului împrumutului prin aplicarea de rate dobândă mai crescute, efect ce se reflectă atât la nivelul administratiei publice, cât şi al gospodăriilor şi afacerilor private.

În declaraţiile sale publice, Mureșan a evidenţiat cu insistenţă că o hypotetică reducere a nivelului de rating al României nu ar fi o modificare puramente tehnică, ci ar avea repercusiuni concrete și rapide pe tissu socio-economic al ţării. Printre efectele pe care le-a anticipat, a menţionat în primul rând pericolul retragerei capitalului străin.

Când investitorii percep un crescut al riscului de credit, tendinţa lor naturală este să reducă expuneră sau să retrage complet fondurile, fenomen care ar duce inevitabil la o scădere a investiţiilor directe straină (IDE).

Această retractare, la rândul ei, ar afecta negativ capacitatea de creare a locurilor de muncă, mai ales în sectorii dependenţi de finanţarea externă, precum industria manufacturieră, logistica sau serviciile avansate.

Un alt efect direct pe care l-a subliniat europarlamentarul este creşterea dobânzilor pe care statul ar trebui să le plătească pentru finanţarea datoriilor sale. Un rating mai scăzut impune costuri de financiére mai mari, ceea ce se traduce în nevoia de a aloca o parte mai mare a bugetului de stat pentru servicierea datoriilor, la détrimentul altor priorităţi, precum investiţii în infrastructură, sănătate sau educaţie.

Această presiune bugetară nu se opreşte la porta guvernului: se propagă şi spre cetăţeni, deoarece băncile, la rândul lor, ajustate condiţiile de împrumut pentru persoane fizice în funcţie de percepţia riscului de ţară.

Astfel, creditele de nevoi personale, împrumuturile pentru locuinţă sau creditele pentru afaceri ar putea deveni semnificativ mai scumpe, reducând puterea de cumpărare și limitând iniţiativa entrepreneurială.

Pe lângă aceste două mecanisme primare, Mureșan a avertizat şi despre un efect secundar, dar nonu de neglijat: vulnerabilitatea crescută a sistemului economic la shockuri externe. O economie deja fragilă, confruntată cu o scădere a încrederii internaţionale, ar putea intra într-un ciclu vicios în care diminuarea cheltuielilor de consum și a investiţiilor private ar duce la un ralentizare mai accentuată a activităţii economice, care la rândul ei ar mai aggravă percepţia de risc, închizând thusiunţiul.

Această spirală descendentă ar putea afecta în mod particular piaţa muncii, crescând presiunea pe salarii și reducând ocuparea, mai ales printre tineri și persoanele cu calificări medii.

Trebuie să recunoaştem că avertismentul lui Mureșan nu apare într-un vid, ci în cadrul unei realităţi economice nationale care prezintă deja tenseziuni semnificative. România se confruntă, de câţiva ani, cu presiuni inflacioniste pronunţate, determinate de o combinaţie de factori, inclusiv disrupţii în lanţurile de aprovizionare, creşterea preţurilor energiei și presiunile de cost în sectorul agroalimentar.

În paralel, rata şomajului, în spite of a beneficiat de o scădere moderată în anii immediati post-pandemici, a început să prezinte semne de stagnare sau chiar de uşoară recuperare în anii recenti, reflectând o creştere a populaţiei active fără o creştere proporțională a locurilor de muncă de calitate.

Deşi anii 2021 și 2022 au fost marcaţi de o recuperare sorprinzătoră a PIB-ului, determinată de un efect de bază favorabil și de stimulul fiscal și monetar, semnele de la trimestrul ultime au indicat un încetinire a ritmului de expansiune. Prognozele realizate de instituţii internaţionale precum Comisia Europeană sau Fondul Monetar Internaţional pentru anul 2023 au evidenţiat așteptări modeste, cu creşteri anticipate sub potentialul economic al ţării, ceea ce sugerează o vulnerabilitate la shockuri externe și o nevoie crescută de politici structurale de consolidare.

În această scenă, Mureșan a atras atenţia pe un alt aspect strategic: raportul României cu Uniunea Europeană.

Cum afectează riscul de reducere a ratingului creditului României reechilibrarea post-pandemică?

Ca stat membru, România are acces la un volum semnificativ de resurse financiare prin intermediul fondurilor structurale și de investiţii, precum şi prin instrumentul de recuperare și reziliență (NextGenerationEU).

Totuşi, eligibilitatea pentru aceste finanţări nu este automată: ea este condiţionată de îndeplinirea unor criterii macroeconomice de stabilitate, inclusiv privind deficitul bugetar, datoria publică și calitatea guvernării.

O scădere a ratingului ar putea fi interpretată de către autorităţi europene ca un semnal de deteriorare a credibilităţii fiscale și manageriale, ducând potenţial la restricţii în accesul la fonduri sau la aplicarea de condiţii mai stricte, ceea ce ar limita capacitatea ţării de a financia proiecte de infrastructură, tranziție verde sau digitalizare.

Faţă de aceste riscuri, consultaţii între specialişti în economie şi decizieni politici au identificat o serie de intervenţii considerate necesare pentru a preveni o scenariu de degradare a ratingului și pentru a îmbunătăţi percepţia de risc internaţional. Printre ele, reducerea deficitului bugetar ocupă un loc central.

Este necesar ca autorităţile să adopte o abordare de disclipină fiscală, nu prin tăieri linéare care să afecteze serviciile esenţiale, ci prin optimizarea cheltuielilor, combaterea evaziunii fiscale și o alocare mai eficientă a resurselor către investiţii cu rată de returnare economică ridicată.

Simultan, îmbunătătirea mediului de afaceri apare ca o prioritate. Procedurile administrative complexe, frecvent percepţii ca nepredicţibile și corruptogene, demotivă investitorii, mai ales cei străini. Simplificarea licenţierii, reducerea timpului necesar pentru deschiderea unei afaceri și introducerea de sisteme de comunicare electronică cu autorităţile pot face diferenţa semnificativă în atragerea și retenţia capitalului.

De asemenea, stabilitatea candidelor legislativă și predictibilitatea reglementărilor sunt esenţiale pentru a crea un cadru în care afaceri să poată planifica pe termen mediu și lung.

Un alt vector de acţiune evidenţiat este stimularea economiei digitale. Investiţii în infrastructură de conectivitate, în educaţie tehnologică și în sprijinul start-up-urilor pot genera noi surse de creştere și diversificare a economiei. Sectoarele precum dezvoltarea softwareservicilor IT, cibersecuritatea sau analiza datelor au un potenţial ridicat de a crea locuri de muncă bine plătite și de a atrage talenti, inclusiv cei din diaspora.

De asemenea, economizarea proceselor prin digitalizare poate creşte productivitatea în sectorii tradiţionali, reducând costurile și creştind competitivitatea.

În acest context, nu se poate neglijă rolul fundamental al educaţiei și formării profesionale. O forță de muncă adaptabilă, capabilă să înveţe rapid noi tehnologii şi să se ajusteze la cerinţe pieţei în continuă transformare, este un activ strategic.

Școli profesionale, programe de re-calificare finanţate de fonduri europene și parteneriate între universităţi și companii pot asigura că tinerii români nu sunt lăsaţi în urmă, ci sunt pregătiţi să ocupe poziţii în sectoarele de viitor.

Întreprinderi, de partea lor, trebuie să investeşte în dezvoltarea continuă a angajaţilor, nu doar ca o obligaţie de conformitate, ci ca o strategie de ţinere a talenţilor și de creştere a performanţei.

Efectele ar putea manifesta-se rapid, prin creşterea costurilor de finanţare, retragerea investiţiilor și încreţearea presiunii pe piaţa muncii, dar ar putea avea și efecte pe termen lung, precum limitarea accesului la fonduri europeane sau deteriorarea reputării ţării în ochii partenerilor internaţionali.

De aceea, acţiunile precum consolidarea bugetului, modernizarea economică, investiţii în capitalul uman și creşterea transparenţei instituţionale nu sunt doar opţiuni, ci necesităţi pentru a asigura că România trece de la o fază de vulnerabilitate la una de reziliență și creştere durabilă.

Fără aceste măsuri, riscul de a intra într-o spirală negativă creşte, iar ocazia de a folosi punctele de forță ale economiei naţionale ar putea fi ratată.