Elevii protestează în negru pe 28 septembrie împotriva uniformelor obligatorii în școală

Ce perspective nuanțate oferă liderii consiliilor județene?

Dezbaterile aprinse din jurul proiectului legislativ care propune obligativitatea purtării uniformelor în unitățile de învățământ au culminat cu o mobilizare națională a tinerilor, care au ales să își exprime disensiunea prin intermediul culorii negre. Luni, 28 septembrie, elevii din întreaga țară sunt încurajați de Consiliul Național al Elevilor (CNE) să participe la cursuri îmbrăcați exclusiv în nuanțe întunecate, într-o acțiune simbolică denumită „Educația nu se repară la croitorie”.

Această mișcare de protest vine pe fondul adoptării, de către Camera superioară a Parlamentului, a unui text inițiat de parlamentari din PSD, document care a fost apoi transmis pentru dezbatere și vot final la Camera Deputaților, forul decizional în acest caz.

Scopul acestei manifestații este strict simbolic și nu implică o pauză în activitatea didactică. Participarea este bazată pe principiul voluntarității, elevii urmând să meargă la ore conform programului obișnuit, folosind ținuta neagră ca pe un instrument vizual de contestare a normei legale propuse.

Inițiativa a primit sprijin public din partea reprezentanților elevilor din mai multe județe, inclusiv Iași, Mureș, Gorj și Harghita, care au subliniat importanța consultării tinerilor în procesul legislativ.

Printre principalele obiecții formulate se numără ideea că o uniformă obligatorie ar constitui panaceul pentru problemele de bullying și discriminare, aspect pe care liderii eleviști îl consideră o simplificare excesivă a complexității relațiilor umane din mediul școlar.

Încă din data de 16 septembrie, CNE a semnalat o lacună procedurală majoră, anume faptul că organizația nu a fost invitată la ședințele Comisiei pentru Învățământ a Senatului, acolo unde s-a dezbătut inițial proiectul. Această absență a alimentat nemulțumirea comunității eleviste, care simte că vocea sa a fost ignorată în favoarea unei decizii luate de adulți. O întrebare recurentă a apărut în spațiul public: de ce elevii care protestează împotriva uniformelor aleg, la rândul lor, să se îmbrace identic, în negru?

Organizația a explicat că alegerea voluntară a unei ținute ca formă de expresie artistică sau politică este diferită de impunerea acesteia printr-o lege, iar faptul că participanții au ales aceeași culoare nu anulează dreptul lor de a contesta normativizarea acestui gest.

La nivel local, liderii consiliilor județene au oferit perspective nuanțate asupra acestei dileme. La Iași, Alexandru Manole, președintele Consiliului Județean al Elevilor, a argumentat că tocmai uniformitatea vizuală a protestatarilor trimite un mesaj puternic de coeziune și mobilizare colectivă împotriva măsurii propuse.

El a subliniat că, prin îmbrăcarea identică, elevii demonstrează capacitatea lor de a acționa unitar, nu de a fi supuși unei reguli externe.

Similar, la Mureș, Georgiana-Roza Madarász, președinta CJE, a pus accent pe caracterul consensual al acțiunii, reamintind că elevii optează pentru această culoare pentru că susțin aceeași cauză, nu pentru că li se cere prin regulamente.

În Gorj, consiliul județean a îndemnat tinerii care împărtășesc viziunea organizației să vină în negru integral sau să poarte măcar un accesoriu vestimentar de această culoare, precizând că gestul este pașnic, simbolic și nu întrerupe fluxul normal al lecțiilor.

Un punct central al dezbaterii îl constituie argumentul legat de fenomenul de bullying. Inițiatorii proiectului susțin că uniforma ar reduce diferențele vizibile dintre elevi, diminuând astfel factorii care stau la baza umilinței și excluderii. Totuși, reprezentanții elevilor contestă această corelație directă. Codruț Simiganovschi, președintele CJE Harghita, a ilustrat logica contestată prin o metaforă simplă: dacă îi pui unui copil o uniformă, nu ai eradicat cauza discriminării, ci ai ascuns-o sub un echipament standard.

CJE Gorj a susținut în termeni similar că bullying-ul și excluziunea nu dispar magic odată cu eliminarea diferențelor vestimentare, ci necesită o abordare holistică bazată pe educație, prevenție, consiliere și intervenție specializată.

Organizația a formulat și o critică structurală a reprezentativității, afirmând că un Consiliu al Elevilor nu există pentru a avea ultimul cuvânt, ci pentru a garanta că elevii nu rămân fără niciun cuvânt în deciziile care îi afectează.

Yanis Popescu, vicepreședinte al Consiliului Elevilor din Gorj, a adăugat nuanța că opoziția față de uniforma obligatorie nu trebuie interpretată ca o respingere categorică a oricărei forme de ținută specifică. El a menționat că, dacă elevii ar fi consultați cu adevărat, Din cealaltă parte a baricadei, Ministerul Educației și Cercetării a luat o poziție clară, nefavorabilă obligativității.

În punctul de vedere transmis pe 15 septembrie Comisiei pentru Învățământ a Senatului, ministerul a declarat că nu susține introducerea uniformelor obligatorii, invocând lipsa oricărui studiu științific care să demonstreze că acestea reduc efectiv ratele de bullying.

De ce se opune senatorul PSD Daniel Zamfir poziției ministerului?

Instituția a mai subliniat aspectele legate de individualitatea elevilor și provocările financiare pe care purtarea unei uniforme o pune familiilor cu venituri mai mici.

De asemenea, Ministerul a arătat că legislația existentă prevede deja obligația elevilor de a veni la școală într-o ținută decentă și adecvată, conform regulamentului intern al fiecărei unități.

Mai mult, Regimul Obligațiilor Funcționarilor Publici (ROFUIP) interzice școlilor să împiedice participarea la cursuri sau să sancționeze elevii exclusiv pentru nepurtarea unei uniforme.

Această poziție este în concordanță cu avizul negativ emis de Consiliul Economic și Social (CES), care a argumentat că fenomenul de bullying nu apare neapărat din cauza hainelor diferite, ci acolo unde școala nu are mecanisme reale de prevenție.

CES a recomandat ca resursele publice disponibile să fie direcționate spre burse, consiliere, programul „Masă sănătoasă”, transport și infrastructură, mai degrabă decât spre achiziția de uniforme.

În contrast cu poziția ministerului, unul dintre inițiatorii principali, senatorul PSD Daniel Zamfir, continuă să susțină cu tărie obligativitatea uniformelor. El prezintă măsura ca pe un instrument de consolidare a sentimentului de apartenență la comunitatea școlară și de reducere a inegalităților vizibile. În ultimele zile, tonul dezbaterii s-a încins, depășind cadrul argumentelor tehnice. Zamfir a apelat la critici ideologice, invocând existența „neomarxismului” în rândul oponenților și publicând mesajul „Fără neomarxism în școli”.

CNE a consemnat că senatorul afirmase anterior intenția de a se opune politic curentului pe care îl numește „neomarxist”, considerând că acesta otrăvește mediul școlar sub masca libertății de exprimare.

Duminică, senatorul Zamfir a ironizat chiar structura care organizează protestul, descriind CNE ca pe „un grup de elevi” care, paradoxal, îi îndeamnă pe colegii lor să se îmbrace la fel, în negru, tocmai pentru a protesta împotriva ținutei obligatorii. CNE a reacționat calificând formularea senatorului drept „jignitoare la adresa elevilor reprezentanți” și o desconsiderare a rolului său instituțional, reamintind că Consiliul Național al Elevilor este o structură prevăzută explicit de Legea învățământului preuniversitar, fiind partener oficial al Ministerului Educației în procesul decizional.

În ajunul protestului, CNE a publicat o poziție detaliată intitulată „Ești neomarxist dacă susții dreptul la liberă exprimare?”, în care Organizația susține că contestarea unei măsuri educaționale nu echivalează cu adeziunea la o doctrină politică și că diferența de vârstă sau statutul de autoritate nu pot substitui argumentele raționale în dezbaterea publică.

Poziția părinților a evoluat de asemenea pe parcursul dezbaterii. Federația Națională a Părinților Edupart a transmis inițial, pe 13 septembrie, că nu se opune uniformei în sine și nu contestă dreptul comunităților școlare de a stabili reguli clare.

Principala lor obiecție era legată de propunerea de a impune amenzi între 1.000 și 5.000 de lei pentru părinții ai căror copii nu ar purta uniforma.

Edupart recunoștea că uniforma poate contribui la identitatea școlii și poate diminua parțial diferențele vestimentare, dar sublinia că nu este o soluție magică pentru bullying și inechitate.

Zece zile mai târziu, pe 23 septembrie, președintele federației, Cătălin Nan, a declarat că părinții sunt divizați și a promovat o soluție descentralizată.

El a susținut că un cod de conduită vestimentară ar trebui să existe, deoarece școala este o instituție publică axată pe educație, dar regulile ar trebui să rămână la latitudinea fiecărei școli, nu impuse centralizat.

Această viziune se aliniază în mare măsură cu legislația actuală, care permite școlilor să stabilească reguli interne privind ținuta, fără ca uniforma să fie o obligație legală națională.

Senatorul USR Ștefan Pălărie, președintele Comisiei pentru Învățământ din Senat, a ridicat în dezbatere problema prioritizării resurselor publice și riscurile asociate achiziționării uniformelor. După votul din comisie, Pălărie a pus în balanță necesitatea unei investiții în uniforme față de alte nevoi urgente, sugerând că decizia ar trebui să reflecte o analiză riguroasă a impactului bugetar și al beneficiilor reale pentru elevi, nu doar un simbol al echității.

Astfel, conflictul nu mai este doar despre haine, ci despre modul în care societatea alege să aloce resursele și să definească identitatea școlară, într-un moment în care vocii tinerilor li se cere să fie audite, dar adesea se simt că sunt etichetate sau marginalizate în procesul legislativ.