De ce nu avem un card unic pentru transportul public?
De ce este transportul public românesc atât de fragmentat?
Transportul public din marile orașe europene a evoluat rapid în ultimii ani, beneficiind de digitalizare și integrare. Din păcate, în România, lucrurile stau altfel.
Abonamentele și sistemele de plată sunt fragmentate, iar călătorii se confruntă cu dificultăți în utilizarea transportului public.
În multe țări europene, un singur card sau un abonament permite accesul la autobuze, metrou, tramvaie și trenuri regionale, în timp ce în România, transportul rămâne divizat între diferiți operatori și orașe.
Această situație se reflectă atât în costurile suportate de călători, cât și în experiența lor zilnică.
Cum putem rezolva problemele din transportul feroviar și regional?
În România, sistemele de ticketing sunt separate, iar călătorii trebuie să folosească aplicații diferite pentru a achiziționa bilete.
De exemplu, în București, pasagerii au la dispoziție sisteme distincte pentru STB și Metrorex, iar integrarea dintre transportul de suprafață și metrou este limitată. Un abonament lunar pentru STB costă aproximativ 80 de lei, în timp ce abonamentul Metrorex pentru toate magistralele ajunge la 100 de lei.
Astfel, un călător care folosește zilnic atât autobuzul, cât și metroul, poate ajunge să plătească peste 180 de lei lunar, fără a lua în calcul trenurile regionale sau alte tipuri de transport.
Cum se compară transportul public românesc cu cel european?
Dificultățile devin și mai evidente în cazul transportului feroviar și regional, unde pasagerii trebuie să folosească platforme diferite pentru bilete și rezervări. În multe situații, călătorii sunt nevoiți să cumpere bilete separate pentru tren, metrou și transport urban, fără a avea opțiunea unui abonament integrat.
În contrast, marile orașe europene beneficiază de sisteme unificate care permit accesul la aproape toate mijloacele de transport cu un singur card sau aplicație. De exemplu, în Germania, abonamentul „Deutschlandticket” oferă acces la transport regional în aproape întreaga țară pentru aproximativ 315 lei lunar. În Paris, abonamentul „Navigo” integrează metroul, autobuzele, tramvaiele și trenurile regionale într-un singur sistem digitalizat.
Diferențele dintre transportul public din România și cel din Europa nu se limitează doar la infrastructură sau digitalizare, ci se extind și la modul în care sunt concepute abonamentele pentru călători. În multe state europene, un singur abonament oferă acces aproape complet la transportul urban și regional, în timp ce în România sistemele rămân separate între operatori și localități.
Cum ar schimba un sistem integrat transportul public din România?
Această fragmentare nu doar că îngreunează accesul călătorilor, dar le afectează și bugetul.
Germania utilizează sistemul „Deutschlandticket”, unul dintre cele mai extinse abonamente integrate din Europa.
În 2026, costul acestuia a ajuns la 63 de euro lunar, echivalentul a aproximativ 315 lei, și permite utilizarea transportului regional din aproape întreaga țară, inclusiv autobuze, tramvaie, metrou și trenuri regionale.
Aproape 14 milioane de persoane folosesc deja acest tip de abonament în Germania. În regiunea Paris, abonamentul „Navigo” permite acces nelimitat la metrou, autobuze, tramvaie și trenurile regionale RER, demonstrând astfel eficiența unui sistem integrat.