Daniela, o poveste românească: De la concediere la apartament mai mic

Speranța de viață și dizabilitatea

Daniela a luat o decizie dureroasă săptămâna trecută: și-a vândut apartamentul cu trei dormitoare pentru a se muta într-unul mai mic, cu două camere. Indemnizația de concediere, deși binevenită, s-a topit rapid. Acum, caută disperată un loc de muncă, după ce a fost concediată în septembrie anul trecut de la o firmă de servicii financiare. Povestea Danielei nu este singulară; ea este un simbol al unei realități dure cu care se confruntă multe femei din România.

Această situație reflectă o tendință îngrijorătoare: femeile din țări precum România și Italia părăsesc piața muncii mult mai devreme decât colegele lor din alte state europene. Motivele sunt diverse: îngrijirea copiilor, obligațiile familiale sau factorii culturali. De exemplu, în 2023, se estimează că o femeie din Italia va munci, în medie, doar 28,3 ani, iar una din România, 28,5 ani. Prin comparație, în țări ca Suedia, această cifră depășește 41 de ani.

Disparitățile

Datele demografice și de sănătate subliniază și ele această problemă. Speranța de viață mai scăzută, în special în rândul bărbaților români, și o rată mai mare de dizabilitate în rândul adulților în vârstă de muncă, forțează o parte a populației să se retragă mai devreme din activitate din motive de sănătate. Această situație contrastează puternic cu cea din țările nordice, mai prospere, unde speranța de viață este mai mare și sistemele de sănătate mai eficiente.

Există, de asemenea, diferențe semnificative între bărbați și femei în ceea ce privește numărul de ani munciți. În 2023, în Italia, diferența medie era de 8,9 ani, iar în România, de 7,1 ani. Deși se estimează că până în 2025 vârsta medie a femeilor în forța de muncă va crește la 37,2 ani, această cifră rămâne sub media europeană. În șapte țări ale UE, speranța de viață activă depășește 40 de ani: Olanda (44,0 ani), Suedia (43,4), Danemarca (42,6), Germania (41,5 ani), Irlanda (47,42) și Finlanda (40,41).