Cum a căzut regimul lui Aleksandar Vučić în Serbia după paisprezece ani

De ce s-a prăbușit imperiul lui Vučić?

Căderea unui regim de 14 ani în Serbia: cum mișcarea studențească a schimbat puterea

Alegerile parlamentare desfășurate duminică au pus punct definitiv erei în care Aleksandar Vučić și Partidul Progresist Sârb (SNS) au controlat total politica de la Belgrad, timp de 14 ani. Lovitura de grație a venit de unde regimul se aștepta mai puțin: dintr-o revoltă a studenților, născută din furia împotriva corupției endemice, a lipsei de transparență și a reacțiilor brutale ale autorităților la proteste.

În mai puțin de doi ani, manifestațiile pornite de la adevărul curat despre dezastrul din Novi Sad s-au transformat într-un tsunami național care a măturat clasa politică tradițională.

Mișcarea s-a sudat organic, stradă cu stradă, cu tinerii în prim-plan și sprijiniți de o țară întreagă. Astăzi, „Lista Studenților” este noua super-forță politică a Serbiei. Nu vorbim despre un partid clasic, ci despre o platformă electorală lansată de tineri în septembrie 2026, care a adus pe buletinele de vot 250 de oameni veniți practic exclusiv din afara politica mioritice sau, în acest caz, balcanice.

Pe lângă ecourile tragediei de la Novi Sad, mișcarea a intrat în campanie cu un program clar de reformă în 11 puncte.

Totul a pornit de la o șină moartă și tone de beton ieftin.

Ce s-a întâmplat exact la ora 11:52 în Novi Sad?

Votul de duminică a picat pe fondul unei crize uriașe de legitimitate a regimului Vučić, privit din ce în ce mai aspru atât acasă, cât și de partenerii externi pentru derive autoritare și tunuri financiare.

Încă din primele luni ale lui 2024, Freedom House trăgea semnale de alarmă: SNS ciopârțea sistematic drepturile civice, sufoca presa liberă și presa opoziția la colț.

În același timp, sondajele arătau o prăbușire istorică a încrederii în Parlament și în partide.

Scânteia care a aruncat în aer Serbia s-a aprins pe 1 noiembrie 2024, la ora 11:52 – o oră care a devenit un blestem și un simbol al rezistenței. O copertină masivă din beton s-a prăbușit la gară în Novi Sad, al doilea oraș ca mărime al țării. Paisprezece oameni au murit pe loc, iar alți doi s-au stins mai târziu la spital din cauza rănilor cumplite. Tragedia a lovit la doar patru luni după ce gara fusese „modernizată” de un consorțiu de două companii chineze.

Întrebările au început să curgă imediat, mai ales că proiectul era învăluit în secretomanie. O anchetă publicată în ianuarie 2024 de site-ul 021. rs dădea în vileag faptul că autoritățile ascunseseră contractele de reabilitare la cererea fermă a constructorilor chinezi. Deși guvernanții au silit o retorică prin care susțineau că acea copertină n-avea nicio treabă cu șantierul, un inginer curajos i-a contrazis public. După aproape doi ani, justiția tot nu reușise să pornească un proces penal.

Cum au răspuns furiei publice autoritățile sârbe?

Sătui de mușamalizări, mii de sârbi au ieșit în stradă cu mâinile ridicate, purtând palme roșii – un semnal sângeros că autoritățile au mâinile pătate de sânge. Sloganul „Corupția ucide” a devenit mantra unei națiuni care nu mai voia să tacă.

Modul în care puturoșenia birocratică și forțele de ordine au gestionat furia populară n-a făcut decât a turnat gaz pe foc. Un punct de cotitură a venit la sfârșitul lui noiembrie 2024.

După săptămâni în care protestatarii au fost călcați în picioare, amendați și bătuți de poliție, pe 22 noiembrie, mai mulți studenți și profesori de la Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad au fost spitalizați în timp ce țineau un moment de reculegere pentru victime.

Agresorii? Potrivit presei locale, chiar oameni din partidul aflat la putere.

Reacția n-a întârziat: trei zile mai târziu, studenții au blocat facultatea, iar exemplul lor a fost luat cu asalt de universități din toată țara.

Protestul a ieșit din campusuri direct pe șosele, prin marșuri între orașe și blocaje rutiere uriașe, unde s-au lipit de tineri profesorii, agricultorii și bunicii țării.