Crapă trotuarul de sticlă din Centrul Vechi, peste ruinele Hanului Șerban Vodă

În Măsurile prevedute includ eliberarea trotuarelor pentru a asigura circulația liberă a pietonilor

Crapă trotuarelor de sticlă din fața BNR, peste vestigiile Hanului Șerban Vodă De: Timeea Sailă 05 oct. 2026

În Centrul Vechi al Bucureștiului, un trotuareu de sticlă, așezat peste ruinele unui monument istoric important, prezintă acum o daună semnificativă: o crapă vizibilă care afectează vizibilitatea vestigiilor arhaleologice de sub el. Aceste ruine, aparținând Hanului Șerban Vodă, se află direct în fața Palatului Băncii Naționale, într-un perimetru special amenajat pentru protejarea și prezentarea acestor trace ale trecutului. Spațiul a fost conceput să permită vizitatorilor să observe fundațiile și resturile hanului printr-o serie de șase geamuri incorporate în acoperirea structurii. Totuși, starea actuală a acestor geamuri face imposibilă orice observație clară a vestigiilor.

Din șasele geamuri originale, patru sunt complet sparte, lipsind total de pana de sticlă, iar celelalte două, deși rămăsăt înрамă, sunt acoperite de un strat groș de condens care le face opace. În consecință, prin niciunul dintre aceste deschideri nu se poate vedea nimic în interiorul spațiului protejat. Vestigiile hanului, care odată au fost vizibile pentru pasagrași și turiști, au devenit invizibile pentru ochiul nuănat. Această situație a dus la o scădere semnificativă a experienței de vizitare a zonei istorice, deoarece un element cheie al patrimoniului local nu mai poate fi apreciat direct.

Echipa din pagina „Centrul Istoric în Colaps” a publicat recent o serie de imagini care ilustrează clar această degradare. Fotografiele arată geamurile completamente fracturate, fără nicio posibilitate de vedere prin ele, iar cele două rămase întregi apar învelite într-un vel de ușoară scârțare determinată de diferența de temperatură între interior și exterior. După analiza acestor imagini, observatorii concluzionează că orice încercare de a discerna detalii arhitecturale sau structurale în interiorul spațiului este fără succes. Ce rămâne vizibil este doar suprafața interioră a peritelor, acoperită de pulbere și umezelă, iar nicio structură specifică a hanului nu poate fi identificată.

Am realizat o vizită personală la locuință, în speranța de a putea forma o idee clară despre ce se află sub acoperirea de sticlă. Ne apropiem cu grijă, cu așteptarea de a descoperi ce rămâne dintr-un monument care a jucat un rol central în viața comercială a Bucureștiului de secole. Totuși, imediat ce ne-am oprit în fața geamurilor, am constatat lipsa totală de vizibilitate. Nu am putut discerna nicio formă, nicio linie, nicio textură care să sugereze prezența unei construcții antiche. Nu ştim ce este acolo, și nu avem speranță că vom putea să-l aflăm vreodată, datorită stării avansate de degradare a sistemului de protecție prin sticlă. Patru din șase geamuri nu mai există, iar celelalte două sunt tot atât de aburite încât lumină nu trece prin ele într-un mod care să permită discernarea detaliilor.

Deci, vestigiile rămân ascunse

Deci, vestigiile rămân ascunse, iar publicul este lăsat cu întrebări fără Problema acestui monument deteriorat nu este izolată în peisajul urban al centrului. De fapt, Hanul Șerban Vodă, deși conștientizată ca o ruină importantă, reprezintă doar una dintre numeroasele deteriorări care afectează zona istorică a Capitalei. Locuitorii și observerii au semnalat de mult ani probleme diverse: clădiri lăsate în abbandono, monumente neglijate, deteriorarea fașadelor și o aglomerație excesivă de terase și cluburi care generează zgomot continuu, mai ales în sezonul cald. Aceste factori contribuie la un mediu urban caotic, unde echilibrul între activitate comercială și preservarea patrimonialului este frecvent rupt.

În Măsurile prevedute includ eliberarea trotuarelor pentru a asigura circulația liberă a pietonilor, creșterea atenției privind siguranța publică prin iluminare și patrulare, impozitarea unor intervale stricte de liniște în orașul noaptea, eliminarea unităților de frigidere și a containerelor de depozitare de pe suprafețele destinate pietonilor, precum și remodelarea teraselor existente pentru a le face mai armonioase cu arhitectura și peisajul urban caracteristic zonei. Scopul este să se promoveze o varietate de oferte, dar în cadrul unui cadru comun care să evite contrastele stridente între unui spațiu și altul, menționând că ar trebui să nu există „note discordate” de la o terasă la alta, așa cum a afirmat Mihai Munteanu, directorul adjunct al Direcției de Urbanism.

Hanul Șerban Vodă, în sine, are o istorie bogată și semnificativă. Construit încă din anul 1683, a fost unul dintre cele mai importante centre comerciale din Bucureștiul vechi. Situat pe strada Lipscani, hanul-a fortăreață a găzduit negustorii veniți din diferite părți ale țării, precum și din străinătate. Datorită locației sale strategice și unei perioade lungi de funcționare, hanul a devenit unul dintre clădirile më animate din capitală, un nod de schimb cultural și economic. Totuși, acest florire a fost întrerupt de două incendi mari, cei din anul 1704 și cel din 1804, care au causat distrugeri majore ale structurii originale.

Declinul hanului a accelerat ulterior, în special după adoptarea lei de secularizare a averilor mănăstirești în anul 1863, domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Această lege a dus la confiscarea și transferul bunurilor bisericești în starea publică, afectând numeroase instituții religioase și, prin extensie, folosirea și administrarea unor clădiri legate de ele. Deși hanul nu a fost direct o clădire mănăstirească, impactul economic și social al acestei reforme a contribuit la reducerea activității comerciale în zona, ducând la un graduale abandon și deteriorare a fabricii.

În prezent, vestigiile hanului sunt protejate printr-o acoperire de sticlă destinată să permită vizualizarea, dar starea actuală a acestui sistem face scopul să fie nerealizat. Fără intervenție urgentă pentru repararea geamurilor sparte și reducerea condensării, vestigiile rămân invizibile, iar memoria locului riscă să se piardă în indiferență publică. Situația subliniază necesitatea unei politici cohărentе de întreținere a patrimoniului istoric, care să combine protecția fizică cu accesul public și educația despre valoarea acestor locuri. Fără astfel de măsuri, chiar și cele mai importante amintiri ale orașului rămân ascunse din vedere, și în timp, din aminte.