Cât ar fi plătit românii pentru gazul adus din Statele Unite

Ce ascunde memorandumul semnat în noiembrie 2025?

Costul ascuns al gazului american: cât ar fi suportat bugetul românilor pentru importul din SUA

Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chișaliță, a analizat recent implicațiile financiare ale tentativei de a introduce gaz natural lichefiat (GNL) din Statele Unite în piața energetică națională. Expertul a subliniat că, în sectorul energetic din România, deciziile luate cu imprudență se soldează, de regulă, cu aceleași consecințe negative: intervenția politicianistă. Deși liderii politici își termină rapid mandatele, iar intermediarii reușesc să își asigure marja de profit, povara finală cade exclusiv pe umerii cetățenilor.

Scenariul discutat viza aducerea unui volum de gaz scump din America, care urma să fie amestecat cu gazul autohton, mai ieftin, iar diferența de preț ar fi fost suportată de consumatori, descriși ironic de analist drept „fraieri”.

Această situație ilustrează cât de ușor poate fi condusă populația spre acceptarea unei tranzacții al cărei preț nu a fost validat transparent în fața publicului.

pentru luna septembrie 2026, tariful ar fi urmat să atingă aproximativ 0,62 lei/kWh. Chișaliță comentează că, de peste două decenii, românii sunt obligați să compenseze erorile și excesele din politica energetică.

Contextul diplomatic și memorandumul de la Atena

Un ministru al Energiei a solicitat președintelui și premierului inițierea discuțiilor pentru un acord bilateral cu SUA referitor la GNL. Pe fața locului, acest demers pare banal, iar argumentele avansate includeau evitarea unui potențial blocaj în relația cu partenerul transatlantic. Totuși, apar întrebări esențiale: cine a generat inițial aceste așteptări și presiuni din partea Washingtonului?

Punctul central al întregii dispute îl reprezintă un memorandum semnat în noiembrie 2025, la Atena.

La acest nivel diplomatic, un director român a emis declarații neresponsabile, pornind de la premisa greșită că promisiunile făcute la nivel înalt nu implică obligativitate juridică.

Realitatea, însă, a demonstrat altceva: promisiunile au cristalizat într-un document formalizat.

Reprezentanții americani au remarcat faptul că delegația română nu avea capacitatea legală de a revinde gazele, insistând astfel ca, înainte de plecare, un furnizor local să semneze documentul.

Furnizorul a acceptat, fiind asigurat verbal că semnătura este doar un artificiu procedural și că va putea ieși din înțelegere în câteva luni.

În realitate, textul memorandumului stipula achiziția a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz american, iar angajamentul contractual rămâne valabil până în prezent. Ieșirea promisă nu s-a materializat.

Prim-ministrul a reușit să prevină sacrificarea companiei implicate în acest „artificiu” și, mai important, a blocat transferarea notei de plată către bugetul românilor.

Mecanismul funcționează astfel: o oportunitate comercială este transformată în obligație strategică, se invocă o urgență diplomatică artificială, iar în final o companie de stat este forțată să preia riscurile economice, pe motivul că, oricum, cetățenii vor acoperi costurile.

Reacția ambasadei americane și moțiunea de cenzură

Ce s-a întâmplat imediat după tensiunile din 5 mai 2026?

Este relevant să amintim că, în luna martie, în timpul unei cine oficiale, Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea SUA în Grecia, a purtat o discuție incandescentă cu ministrul grec al Energiei, Stavros Papastavrou. Referindu-se la prăbușirea iminentă a guvernului de la București, diplomatul american a afirmat: „Putem face asta oricărei țări vrem. Putem face asta și aici”.

Investigația realizată de Wall Street Journal (WSJ) a evidențiat că punctul central de interes era Coridorul Vertical, o rută strategică destinată transportului de gaze din terminalele grecești spre nord, către Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, cu scopul de a diminua dependența de Rusia. Fostul premier nu a onorat solicitările consorțiului americano-grec care gestionează această rută, de a cumpăra gaze din Statele Unite.

Imediat după aceste tensiuni diplomatice, pe 5 mai 2026, Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis printr-o moțiune de cenzură, adoptată cu 281 de voturi, în contextul retragerii PSD din coaliția de guvernare. Liderii PSD, Sorin Grindeanu, și AUR, George Simion, care au semnat și votat moțiunea împotriva președintelui PNL, au negat orice legătură între demersul politic și Coridorul Vertical.

Necesitatea transparenței și distincția dintre rute și surse

Dumitru Chișaliță continuă analiza subliniind că gazul american nu este, prin definiție, o opțiune defectă. El poate constitui o sursă vitală în anumite intervale de timp. Cu toate acestea, dacă un oficial dorește ca România să cumpere volume mari, este obligat să prezinte prețul final la intrarea în țară, perioada de necesitate și alternativa cu care a comparat oferta.

Patriotismul economic pornește tocmai de la acest calcul rațional.

România are nevoie de importuri în anumite momente, dar faptul că achiziționăm gaze nu justifică acceptarea oricărei cantități la orice preț. Un import care acoperă un deficit real poate proteja consumatorii.

În schimb, un angajament costisitor, contractat pentru a satisface un obiectiv politic, îi poate împovăra pe români ani întregi. Publicul are dreptul de a cunoaște adevărul, iar autoritățile au datoria de a prezenta corect situația. Cetățenii nu ar trebui să descopere din factură cât a costat vorba lungă a unui director, ambițiile unui ministru sau promisiunile făcute în numele statului.

În domeniul energiei, fiecare decizie politică are un preț concret.

Regula ar trebui să fie simplă: cel care propune cumpărarea să arate calculul înainte de semnare, iar cel care greșește să Chișaliță mai punctează trei aspecte finale.

Prima notă impune o distincție clară între diversificarea rutelor de tranzit și diversificarea surselor de gaze.

România are un interes direct în dezvoltarea unor rute alternative, deoarece acestea îi sporesc securitatea aprovizionării și rolul regional. Diversificarea surselor trebuie urmărită în cadrul unei strategii prin care România își extinde activitatea dincolo de granițele naționale.

Aceste două obiective nu trebuie confundate și nici invocate pentru a justifica acțiuni neeconomice.

A doua notă precizează că furnizorul român intermediar în această construcție a fost victima, nu băiatul deștept.

A treia notă subliniază că, chiar dacă nu se vorbește deloc despre acest aspect, „afacerea” păguboasă a eșuat în primul rând datorită poziției corecte și neobediente a conducerii ROMGAZ.