AI generativă: potrivită pentru temele de acasă ale elevilor români, spune Anca Velicu

Pentru a înțelege de ce adoptarea este atât de largă, este necesară o definiție clară a termenului

Anca Velicu, cercetător de referință în domeniul sociologiei și coordonatoare a echipei românești din cadrul rețelei internaționale EU Kids Online, susține că inteligența artificială generativă s-a integrat cu o viteză remarcabilă în viața cotidiană a tinerilor din România. Această adopție rapidă se aliniază perfect cu structura actuală a temelor școlare, care continuă să pună accentul pe reproducerea pasivă a cunoștințelor. Într-un interviu exclusiv acordat portalului Edupedu.ro, specialistul a detaliat modul în care această tehnologie influențează procesul educațional și a oferit contextul științific din spatele observațiilor sale.

Datele recente din cercetarea EU Kids Online 2026 evidențiază o penetrare masivă a acestor instrumenturi digitale. Aproximativ 82% dintre copiii români cu vârsta cuprinsă între 10 și 16 ani, care au participat la studiu, au declarat că au utilizat sisteme de inteligență artificială generativă în decursul ultimei luni. Dintre aceștia, 45% recunosc că recurg la aceste platforme pentru redactarea eseurilor sau a altor lucrări scrise de natură academică. Pe măsură ce vârsta crește, utilizarea devine și mai frecventă: la categoria de vârstă 15-16 ani, procentul celor care folosesc astfel de tehnologii urcă la 66%. Cu toate acestea, Velicu subliniază o nuanță importantă: statisticile actuale nu ne permit să stabilim cu certitudine dacă elevii utilizează AI pentru a consolida învățarea, pentru a primi asistență punctuală sau pentru a delega integral responsabilitatea realizării temei către mașină.

Interesul crescut al elevilor pentru aceste instrumente nu a constituit o noutate pentru cercetătoare. Anca Velicu menționează că semnele acestei tendințe erau vizibile încă dintr-o cercetare exploratorie inițiată acum aproximativ doi ani, care a implicat atât elevi, cât și cadre didactice. Totuși, ea face o distincție metodologică clară, precizând că interpretările formulate în urma acelui studiu preliminar nu sunt considerate concluzii oficiale ale raportului EU Kids Online, ci servesc drept chei de interpretare pentru rezultatele celei de-a doua cercetări.

Pentru a înțelege de ce adoptarea este atât de largă, este necesară o definiție clară a termenului. Inteligența artificială generativă, cunoscută sub abrevierea GenAI, desemnează o clasă de sisteme capabile să creeze conținut original – fie el text, imagini, sunet, video sau cod sursă – pornind de la comenzi simple, denumite „prompturi”. Această categorie include chatboturi populare precum ChatGPT, Claude sau Gemini, dar și aplicații specializate în generarea sau editarea materialului vizual. Spre deosebire de motoarele de căutare tradiționale, care doar indică utilizatorului către surse existente, un motor GenAI sintetizează direct un Velicu descrie această tehnologie ca fiind un accelerator al procesului de informare, permițând utilizatorilor să localizeze, să organizeze și să prezinte date cu mult mai multă viteză și cu un efort fizic și mental semnificativ mai mic decât cel necesar unei persoane obișnuite.

Deși acuratețea output-urilor a progresat considerabil, rămânând un subiect de dezbatere, capacitatea de a reduce timpul de procesare este incontestabilă.

Analiza situată în contextul românesc identifică cinci factori principali care alimentează această dinamică. În prim-plan se află persistența școlii în paradigma reproducerii mecanice a informațiilor. Al doilea factor vizează deficitul de competențe digitale la nivelul cadrelor didactice. Al treilea punct critic privește lacunele din etica academică, iar al patrulea se referă la reglementarea fragmentată și întârziată a utilizării GenAI. Cel de-al cincilea element este demotivarea cronică a profesorilor. Cercetătoarea afirmă că majoritatea educatorilor nu posedă abilitățile digitale necesare, iar uneori nu înțeleg chiar și conceptele fundamentale ale acestui domeniu. Această lipsă de înțelegere complică integrarea corectă a AI în predare, făcând pedagogia digitală o componentă neglijată, aproape invizibilă, în procesul de modernizare a sistemului educațional. Deși această evaluare a competențelor profesorilor reflectă opinia personală a cercetătoarei, nu fiind un indicator direct măsurat de studiul EU Kids Online (centrat pe experiențele copiilor), ea oferă o perspectivă crucială asupra barierei instituționale.

O altă dimensiune a problemei este pierderea sensului profund al învățării

Consecvența dintre tipul de sarcini școlare și utilitatea AI este descrisă de Velicu ca fiind aproape perfectă. Elevii au teme care se potrivesc ideal cu capacitatea AI de a genera text, iar utilizarea neformalizată a tehnologiei este adesea tolerată tacit, chiar și când este observată. Acest comportament este considerat natural, conform legii minimului efort, un principiu biologic aplicabil și în mediul universitar sau profesional. Totuși, cercetătoarea avertizează că soluția nu ar trebui să fie interdicția totală a AI din școli, ci gestionarea activă a efortului intelectual. Dacă tinerii tind să reducă efortul prin intermediul tehnologiei, instituția școlară trebuie să impună reguli clare, permițând utilizarea AI, dar nu în forma haotică actuală.

O altă dimensiune a problemei este pierderea sensului profund al învățării. Elevii se confruntă cu incertitudinea privind scopul, metodele și conținutul educației. În absența unei motivații intrinseci, ei se orientează automat spre soluțiile care oferă cea mai mică rezistență, adică tehnologiile care le facilitează livrarea produsului final, indiferent de calitatea procesului de Un aspect esențial menționat de Anca Velicu este riscul de a transforma AI în blestemul universal. Tehnologia a amplificat și a vizibilizat practici defectuoase care existau anterior. Eseurile copiate de pe Wikipedia sau tezele academice plagiate din alte surse erau simptome ale aceleiași disfuncționalități sistemice. Prin urmare, nu este corect să acuzăm exclusiv inteligența artificială pentru deficiențele structurale ale educației.

Studiul EU Kids Online oferă o imagine a utilizării AI pentru sarcini școlare, dar nu autorizează concluzia automată că toată temele sunt redactate integral de ChatGPT. Cercetătoarea recunoaște că nu dispunem încă de o înțelegere fină a motivelor subiacente și a modului exact de utilizare. Raportul național dedicat României va aduce clarificări suplimentare, în timp ce cercetarea exploratorie separată, axată pe interacțiunea dintre elevi, profesori și GenAI, continuă să fie desfășurată.

Profilul profesional al Ancăi Velicu susține credibilitatea analizei sale. Ea este cercetător la Institutul de Sociologie al Academiei Române și coordonează echipa română din rețeaua EU Kids Online începând cu anul 2014. Doctor în științe de la Universitatea din București, teza sa a explorat relația dintre copii, televiziune și noile tehnologii de comunicare. Domeniile sale de interes includ utilizarea tehnologiei digitale de către tineri, dezvoltarea competențelor digitale, rolul părinților în medierea accesului la tehnologie și potențialul inovator al noilor instrumenturi în educație. Cariera sa academică include participarea la proiecte europene majore, precum „Kids’ Digital Lives during Covid Times”, coordonat de Joint Research Centre al Comisiei Europene, „Makerspaces in the Early Years” din programul Horizon 2020, precum și acțiunea COST DigiLitEY.

În plus, Anca Velicu face parte din Comitetul Național Consultativ al programului „Ora de Net”, implementat de Salvați Copiii România, și este membru fondator al Asociației Digital Lives – Research, Education, Innovation.